Educatia este si joaca

Nu te forta sa te joci cu jucariile copilului tau

„Oare trebuie sa ma joc cu copiii mei chiar daca nu imi face placere?“ Vinovatia parintilor se cuibareste chiar si in cutiile cu jucarii sau in parcurile cu nisip, leagane si alte minunatii pentru copii.

Femeile si barbatii care gandesc asa nu trebuie sa se forteze si, mai ales, trebuie sa inteleaga faptul ca orice copil resimte lipsa de placere a parintelui. Iar asta ii va distruge propria placere.

Uneori, adultii sunt lipsiti de imaginatie sau au o viziune putin ingusta despre joc, si atunci se limiteaza la oferta din comert. Insa cotidianul abunda in ocazii ludice: gatitul, adunatul de ciuperci, jocul in drum spre scoala etc.

Tuturor ne place sa ne jucam – asadar, dragi parinti, este suficient sa va raportati la propriile amintiri din copilarie sau sa va intrebati ce pasiuni aveti.

Sportul, gradinaritul, pictura, modelajul sunt si ele jocuri, daca le practicam cu placere, fara un obiectiv pedagogic si cu multa fantezie.

Placeri variate

Propune jocuri adaptate in functie de varsta copilului, de temperamentul lui, de dezvoltarea lui psihomotorie si afectiva. Este esential sa te lasi ghidata de placerea pe care o manifesta. Scopul? Sa il stimulezi fara a-l supune esecului.

Evita in familie jocurile de cunostinte generale sau competitiile de orice fel, deoarece ii pun in valoare pe copiii mai mari si risca sa reduca din respectul personal al celor mai tineri.

Ideal ar fi sa variati activitatile – in aer liber, creative etc. –, cu scopul de a dezvolta diferite niveluri de competente si de a-i deschide copilului noi universuri. Nu insista, daca nu vrea.

Placerea lui trebuie sa ramana regula fundamentala, la fel ca si cea a mamei sau a tatalui. Este important pentru parinti ca, din cand in cand, sa propuna jocuri adaptate propriilor gusturi. Totul, pentru a se amuza fara a se preface si pentru a petrece impreuna timp de calitate.

Accepta momentele de plictiseala

Plictiseala ii permite copilului sa inventeze scenarii, sa isi dezvolte imaginatia, sa descopere autonomia gandurilor sale. Acesti timpi „morti“ sunt propice creativitatii si reprezinta o ocazie de a reflecta asupra propriei persoane si de a se „domestici“.

Plictiseala este cea mai buna metoda de prevenire a deprimarii. |i permite copilului sa isi dea seama ca poseda in el insusi resurse pentru a se juca singur. Daca parintii il solicita in permanenta, cum poate afla asta?

Adultii au cultul rentabilitatii si al performantei, precum si o teama imensa de vid, de moarte, care ii indeamna sa isi umple viata intr-o maniera frenetica. Devine urgent sa invete sa viseze, sa contemple lumea si sa transmita aceste valori copiilor.

Pentru anumiti parinti, plictiseala reprezinta o amenintare intrucat ea constituie un spatiu de libertate. Afundat in propriile ganduri, copilul le scapa de sub control.

|ntr-o societate a jocului in care noile tehnologii favorizeaza trecerea de la un lucru la altul, in care adolescentul priveste la televizor butonand calculatorul si vorbind la mobil, hiperstimularea simturilor acapareaza creierul si creeaza un sentiment de vid imediat ce totul se opreste.

De aici, si necesitatea de a limita timpul petrecut in fata calculatorului sau a televizorului, de a-i face pe copii, atunci cand inca sunt receptivi, sa aprecieze placeri precum o plimbare in natura sau lectura unei carti captivante.

Editare de Andreea Radulescu