Educatia financiara a copiilor

Exista un moment in viata familiei cand parintii trebuie sa vina in intampinarea curiozitatii celui mic, fara a sti care este cel mai potrivit mod de a aborda subiectul… buget.

De cele mai multe ori, limbajul trebuie adaptat nivelului de intelegere al micutului, iar explicatiile date astfel incat el sa inteleaga. In cuvinte simple, el poate pricepe ca banii au o limita, la fel si pretentiile.

Comportamentul invatat de copil inca din frageda pruncie este acela de „cere si ti se va da“. Bebelusul stie ca daca plange va fi hranit, stie sa ceara sa i se schimbe scutecul, iar pe parcurs invata ca e suficient sa vrea ca parintii sa ii ofere.

Dincolo de nevoile de baza, exista si nevoia de joc, de rasfat, de atentie. Daca stim sa ii explicam ca este imposibil sa il aiba pe Scooby Doo animal de companie, trebuie sa gasim si metoda de a-i explica anumite limite… bugetare.

Copilul nu va intelege de ce uneori poate avea anumite lucruri iar alteori nu. Prin urmare, regulile se impun si atunci cand ii oferim ceva celui mic. Daca ii oferim odata multe cadouri, iar alteori unul singur, foarte probabil se va simti mai degraba mai putin iubit, decat sa inteleaga limitarile financiare.

De asemenea, nici schimbarile bruste de comportament din partea parintilor nu sunt cea mai potrivita metoda. Daca acestia se hotarasc fara explicatii sa-si limiteze generozitatea, ea va fi inteleasa ca o pedeapsa.

Parintii sunt cei care gestioneaza cum va aprecia copilul tot ce primeste din partea lor. Ei sunt cei care il invata sa valorizeze ceea ce primeste, sa se bucure de ceea ce are si sa inteleaga atunci cand parintii spun „nu“ sau „nu se poate“.

In acest fel se pot evita in avans scene publice in care copilul tipa sau se tavaleste pentru a obtine ceva ce parintele, in prima faza, ii refuza.

„Ne era teama ca Andrei nu va mai aprecia nimic din ceea ce are. Il vedeam cat de repede se plictiseste de jucarii si cum mereu isi doreste cate ceva nou. Ne-am hotarat ca intr-una din seri, in timp ce ne jucam cu el, sa ii spunem o poveste despre locurile noastre de munca si despre salariu.

Si acum imi amintesc cum desenam impreuna un tati si o mami care se intorc de la serviciu. I-am explicat cate putin cu fiecare ocazie pe care o aveam iar, treptat, l-am invatat sa aprecieze mai mult ceea ce are si sa astepte atunci cand isi doreste ceva nou.

Cred ca suntem un caz fericit, Andrei este un copil intelegator“, ne povesteste Oana, profesoara. Atunci cand avem o discutie cu copilul, legata de plata datoriilor casei, cheltuielile pentru mancare si haine, care sunt prioritare, trebuie sa avem grija ca cel mic sa nu se simta vinovat pentru cheltuielile ce tin de el.

Totodata, daca este invatat sa accepte anumite reguli, ii va fi mai usor sa inteleaga atunci cand i se explica ceva si sa nu perceapa schimbarile de atitudine ale parintilor ca fiind bruste si suparatoare. Foarte important de retinut este ca acest timp de educatie este bine sa aiba loc pana la varsta de sase ani, dupa aceasta varsta fiind mai greu sa schimbam anumite obisnuinte si deprinderi ale copilului.

Mic ghid de responsabilizare

Incepand cu varsta de trei ani, celui mic i se pot explica reguli simple care tin de cheltuirea si economisirea banilor, iar pusculitele sunt un pas mic catre un buget personal al copilului. Un moment potrivit pentru a responsabiliza copilul in privinta banilor este acela in care isi doreste ceva anume.

O jucarie dupa care tanjeste este un prilej bun pentru a se simti motivat sa stranga singur bani pentru a si-o achizitiona. In acelasi timp, el invata ca nu poate avea totul pe loc, ce inseamna rabdarea si ca anumite lucruri implica un efort.

Parintii sunt cei care il ajuta in acest plan si il incurajeaza. Bineinteles, tot ei sunt cei care ii vor da bani pentru obiectul dorit, dar cu masura si cu reguli. Copilul afla ca exista o zi – de salariu, in care primeste sume mai marisoare de la ambii parinti si, de asemenea, ca si el poate face anumite lucruri ce pot fi recompensate financiar.

Strangerea jucariilor si aranjarea lor, pastrarea ordinii in propria camera, asezarea hainelor pe scaun sau in dulap sunt activitati ce pot fi recompensate de catre parinti. Este o metoda de a-l educa pe cel mic si a-l responsabiliza treptat.

In felul acesta, el va invata ca, la randul lui, are anumite sarcini in cadrul familiei, fiind motivat cu ajutorul unor mici recompense, nu doar de ordin material.

„Ioana mea era tare dezordonata… peste tot erau imprastiate doar jucariile ei, hainute, etc. Avea deja trei ani si incercam sa o conving sa ma ajute pastrand o oarecare ordine. Atunci mi-am amintit tactica mamei mele de a ma responsabiliza, recompensandu-ma financiar.

Eu si sotul meu am avut cateva discutii cu Ioana despre cum poate avea si ea un «salariu»… daca pune jucariile la loc dupa ce se joaca, daca duce farfuria la bucatarie dupa ce a mancat, daca strange hainutele etc.

Iar la sfarsit de saptamana primea banuti pentru pusculita si planuiam impreuna ce va face cand va strange o anumita suma. O perioada a functionat, fiind motivata de recompensa, iar apoi, treptat, s-a obisnuit sa faca anumite lucruri.“ Ne povesteste Raluca, 34 de ani.

„Marius are 16 ani si cand are nevoie de o suma de bani mai mare, stie ca o poate obtine dand o mana de ajutor in casa. L-am obisnuit asa de mic si, desi mi-a fost teama ca nu va intreprinde nimic daca nu este recompensat, nu s-a ajuns la aceasta situatie. Am avut grija ca recompensa sa nu fie mereu una financiara.

Acum, pe langa alocatia saptamanala stabilita in acord cu toti membrii familiei si bineinteles cu anumite conditii atasate, banii extra si-i castiga muncind in plus. Fie ca da cu aspiratorul in weekend in toata casa sau ca isi ajuta surioara la lectii, consideram gesturile lui ca o munca ce merita rasplatita.

De asemenea, faptul ca i-am stabilit o alocatie saptamanala, l-a ajutat sa isi planifice cheltuielile in functie de acest buget, devenind responsabil cu banii sai“, marturiseste Radu M., 42 de ani.

Povesti cu talc

Cei mici sunt foarte receptivi cand le spunem povesti, identificandu-se mai usor cu personajele acestora. Fie ca vorbim despre inventarea unora daca imaginatia ne ajuta, fie despre adaptarea unor povesti cunoscute in scurte povestiri din care cel mic sa primeasca informatia pe care dorim sa i-o transmitem, acestea sunt mereu binevenite.

Din pacate, in cele mai populare basme nu se pune niciodata problema salariului, toate personajele fiind printese, regi, regine etc. De aceea, mici adaptari la realitatea moderna, nu strica niciodata.

„Karina isi dorea foarte mult o papusa Barbie balerina, desi mai avea doua asemanatoare. Pentru ca in perioada respectiva aveam oarece probleme financiare cu ipoteca apartamentului si sosirea pe lume a unui nou bebelus, am incercat sa o convingem pe Karina sa aprecieze mai mult papusile pe care le avea si sa amanam primirea uneia noi.

Asa au inceput povestile cu cele doua surioare Barbie – interpretate de papusile ei. A fost o metoda destul de ingenioasa, pentru ca asa am petrecut mai mult timp impreuna, am facut-o treptat sa fie nerabdatoare sa isi cunoasca viitoarea surioara si a invatat sa aprecieze mai mult ceea ce are deja.

Cred ca, uneori, anumite pretentii ale celor mici pot fi corectate prin oferirea de mai multa atentie din partea parintilor.“ Aceasta este experienta Andreei, bibliotecara, 34 de ani. Pentru ca cei mici sa invete valoarea banilor si pentru a aprecia ce inseamna scump versus ieftin, este bine sa le prezentam treptat monedele si bacnotele.

Astfel, ei vor intelege pentru inceput ca monedele inseamna mai ieftin, iar bacnotele mai scump. De asemenea, odata ce au invatat cifrele, putem sa citim preturile cu ei si sa ii ajutam sa inteleaga ce este scump.

O intrebare cu care ne intalnim destul de des este: „Mami, noi suntem bogati?“

Cea mai corecta atitudine este aceea in care explicam copilului ce inseamna sa fii bogat. Sunt copii care au o casa mai mare sau jucarii mai multe, dar in egala masura copilul trebuie sa invete sa valorizeze ceea ce are si sa considere bogatie faptul ca nu ii lipseste nimic.

Foarte important si benefic este sa il educam pe cel mic sa ii ajute pe cei care au mai putin decat el. Astfel, putem strange anumite jucarii sau hainute care nu ii mai vin, dar sunt in stare buna, pe care apoi sa le dam impreuna unor copii care vin din familii sarmane.

Copilul va invata ce inseamna sa fii generos, iar bogatia nu se va raporta numai la cei care au resurse financiare nelimitate, ci si la cei care sunt privati si de minimul necesar. Interesul financiar trebuie lamurit, dar totodata este bine sa subliniem si alte aspecte care sunt mai importante decat banii.

„Ne-am facut un obicei ca in preajma sarbatorilor sa mergem cu cadouri la verisorii lui Radu, care traiesc la tara si au posibilitati financiare mai limitate.

Fiul meu a invatat sa fie generos si cat de placut este sa daruiesti, nu doar sa primesti. Imi amintesc ca avea doar patru ani cand, fiind in vizita la verisori, le-a lasat lor trotineta lui cea noua pentru ca «ei nu au jucarii asa multe ca mine…». M-a impresionat foarte mult.

Bineinteles, in egala masura, a mancat ciocolata din unul dintre cadouri pentru ca… ii era pofta. Cu toate acestea, stiu ca este un copil inteligent, intelegator si darnic, iar daca este intrebat daca e bogat, va raspunde fie «da, am o ciocolata!», fie «Eu nu am bani pentru ca nu muncesc…»“, ne povesteste Ioana, 38 de ani, director de marketing.

Banii sunt importanti, dar rostul si valoarea lor reala trebuie explicate copilului de cand arata primele semne de interes pentru acest aspect.

Fie in joaca, fie cu o poveste, fie prin mici responsabilizari, fiecare parinte va gasi cea mai potrivita metoda de a lamuri si, implicit de a educa propriul copil.