Expunerea copilului la violenta ii poate afecta viata de adult
O veche zicala romaneasca legata de educatia copiilor spune ca bataia e rupta din rai… Nimic mai fals si mai nociv. Bun, copiii te pot scoate din minti, uneori, dar violenta este ultima optiune la care parintele ar trebui sa ajunga vreodata! Ce efecte are? Intotdeauna daunatoare.
Ce inseamna a trata violent sau abuziv un copil?
Andreea Biji: Copiii sunt azi tot mai des expusi violentei in familie, pe strada si la scoala. Majoritatea actelor de violenta sunt traite de catre copii in familie.
Aceste acte pot imbraca forma violentei fizice, sexuale si emotionale. Copilul are incredere infinita in adult. Iar acesta e responsabil fata de copil.
Dar intre cei doi exista o evidenta diferenta de putere… Iar adultii utilizeaza, uneori cu buna stiinta, alteori fara sa fie constienti, violenta fizica, verbala si emotionala. Dar „care sunt toate acestea?”, veti intreba.
Violenta fizica in cresterea si educarea unui copil inseamna a-l brusca, a-l lovi, a te folosi de forta fizica pe care o ai ca adult, fara a incerca sa-ti controlezi sau stapanesti emotiile.
Violenta verbala, cel mai usor de remarcat, inseamna amenintare, umilire, insulta, acuzare, criticare, ton rastit, poruncitor si superior, ironizare.
Violenta psihica: asteptari nerealiste care nu sunt in acord cu ce isi doreste sau poate in mod real copilul, neacceptarea sau ignorarea emotiilor pozitive sau negative ale copilului, accentuarea greselilor lui, lipsa de consecventa in respectarea unei atitudini sau reguli fata de copil.
Ce efecte are acest tratament, pe termen lung si pe termen scurt? Cum va evolua copilul batut, la maturitate?
– Copilul batut, mai ales daca este agresat de un adult pe care il respecta, (de obicei unul dintre parinti), poate afecta grav dezvoltarea si interactiunea sociala in copilarie si in viata de adult.
In cazul violentei fizice, pe termen scurt, cel mic poate manifesta neincredere, teama, dificultati de intelegere si invatare, curiozitate scazuta, somnolenta, cosmaruri, manie, violenta si atitudini provocatoare in relatiile cu alti copii sau adulti.
Crescand, se poate confrunta cu sentimente de inferioritate, comunicare dificila, predispozitie spre agresivitate. Copilul poate sa ajunga la concluzia ca violenta este o forma de atasament intre oameni!
De multe ori, violenta este perceputa de micut ca un semn (poate singurul) al interesului parintelui fata de el… Atunci cand copilul nu recunoaste violentele la care este supus, el refuza separarea de parintele violent. Iar la varsta adulta poate adopta atitudini masochiste.
Consecintele utilizarii violentelor emotionale in cresterea copilului il fac pe acesta sa „castige” o stima de sine redusa, timiditate, neincredere, ostilitate, anxietate. Sa manifeste depresii, obsesii sau autoagresiune.
Ca adult, are dificultati de maturizare, poate trai situatii repetate de esec. Acestea ii confirma incapacitatea si sentimentul ca nu este valoros, are inhibitii sociale si dificultati de comunicare si adaptare.
Intorcandu-ne la copilarie, ne intrebam, asadar, de ce este bataia, chiar si in cele mai aparent inofensive forme, periculoasa pentru copil?
Raspunsurile sunt multe: ii arata ce este violenta; distruge certitudinea copilului ca este iubit; provoaca anxietate – el asteapta cu teama urmatoarea data cand va fi lovit; face loc unei minciuni – desi spun ca o fac in scop educational, parintii lovesc, de fapt, copiii pentru a-si exterioriza propria furie. Asta poate provoca la copil manie, frustrare, dorinta de razbunare.
Aceste sentimente vor fi reprimate, dar exteriorizate mult mai tarziu; cel mic invata sa accepte argumente fara logica (clasicul „te bat pentru binele tau”); distruge sensibilitatea si compasiunea copilului fata de sine si fata de altii.
Mai departe? Sa ne intrebam ce lectii pe termen lung retine fiul/fiica din batai si alte corectii asemanatoare.
Ei bine, va invata ca un copil nu merita respect, ca binele poate fi invatat prin pedeapsa (va dori sa pedepseasca, la randul lui, pe altii), ca suferinta trebuie ignorata, ca violenta reprezinta o manifestare a iubirii, si ca negarea emotiilor este sanatoasa.
Povestiti-ne cateva astfel de cazuri intalnite de dvs., ca psiholog.
– Pe Alina, Octav si mama lor i-am cunoscut prin intermediul dirigintei Alinei. Alina este in clasa a VII-a, iar doamna a observat diferente in comportamentul fetei, note slabe, izolare.
Din povestile lor am aflat ca mama divortase de tatal copiilor, datorita actelor de infidelitate ale acestuia, urmate de violenta fizica fata de mama, la care copiii erau martori. Tatal ii umilea si batjocorea pe copii, vorbindu-le urat despre mama.
Alina spune ca suferinta ei vine din indiferenta tatalui la nevoile lor si din faptul ca acum toti dau vina pe ea, fiindca nu poate invata si ia note slabe.
Ce s-a intamplat, de fapt? Comportamentul agresiv al tatalui si parasirea familiei au condus la indepartarea emotionala a mamei fata de copii, datorita sentimentului apasator de responsabilitate.
Alina, aflata la varsta adolescentei, traieste consecintele divortului mamei si schimbarilor ulterioare (locuinta, atitudinea distanta a mamei, amenintarile tatalui) in plan scolar si comportamental (note slabe si izolare).
