Expunerea copilului la violenta ii poate afecta viata de adult
Alt caz: Ada e o fetita de sase ani. Este suspectata de catre mama ca este un copil hiperactiv si ar dori sa i se confirme sau infirme acest lucru de catre un specialist, intrucat, spune ea, Ada „este foarte agitata“.
Ea este, de fapt, un copil cu o capacitate de concentrare normala, sta linistita pe scaun si raspunde prompt la solicitarile care i se adreseaza, desen sau joc. Comportamentul ei este specific varstei.
Dar reactiile fetitei pe care mama le-a suspectat ca fiind simptome ale ADHD au ca sursa diferentele de stil educational intre bunica (cu care fetita petrece mare parte din timp) si parinti.
Comportamentul fetitei reprezinta un raspuns la diferenta dintre cele doua stiluri. Parintii erau inconsecventi in adoptarea de reguli cu fetita. Uneori, mai si aplicau niste pedepse fizice (din dorinta lor de a o „cuminti”…).
Exista recuperarea copiilor in urma acestor abuzuri ale parintilor?
– Da, numai ca de la pastrarea secretului unei familii, care poate fi reprezentat tocmai de aceste situatii de violenta intre adulti, dar si asupra copilului si pana la solicitarea ajutorului… sa spunem doar ca este un drum, uneori, foarte lung.
Repetarea violentelor, felul lor, intensitatea si durata cu care se manifesta vor determina gradul in care un copil este afectat.
Prin serviciile sale acordate copiilor si familiilor, Organizatia „Salvati Copiii” a dezvoltat o experienta de 11 ani in recuperarea copiilor care au fost supusi violentelor emotionale, fizice si sexuale.
Recuperarea lor este posibila, in multe dintre cazuri, prin metode specifice de terapie si consiliere. Prin aceste metode se face atat o prelucrare a experientelor negative, cat si schimbarea modului de educare a copilului.
Ii invatam pe parinti sa nu mai recurga la pedepse fizice umilitoare si sa isi disciplineze pozitiv fiul sau fiica.
De ce cred romanii ca bataia e rupta din rai si cum se poate combate aceasta opinie? De ce se perpetueaza astfel de idei?
– Parintii care isi lovesc copiii spun adesea: bataia este o modalitate buna de a ghida comportamentul copilului. Exemple: „am fost batut cand eram mic si acum sunt perfect in regula”, „asa am invatat de la parinti ca se cresc copiii” sau „daca nu-i batem, copiii vor face multe greseli si pot deveni niste oameni de nimic”.
Ceea ce este, insa, gresit inteles este faptul ca lovirea unui copil poate chiar avantaja abaterile comportamentale, in loc de a le opri.
Exista si alte moduri de educare a copilului, cum sunt corectia verbala, motivarea, punerea la mici treburi, explicarea consecintelor anumitor comportamente pe care nu le dorim de la copii.
Prin urmare, este extrem de important ca parintii sa fie incurajati sa foloseasca in mod exclusiv metode non-violente de disciplinare.
Copilul batut isi va bate, la randul sau, copilul? De ce? Cum se explica acest fenomen?
– Este o conditie necesara, dar nu suficienta, pentru dezvoltarea unui comportament violent ulterior, ca parinte. Exista mame care, desi au fost batute cand erau mici, nu folosesc aceleasi metode cu propriii copii.
Exista intotdeauna un risc crescut in ceea ce priveste transmiterea peste generatii a violentei. Dar acest risc depinde in mare masura de modul in care un om a trait si a trecut peste experientele abuzive din copilarie.
De exemplu, un adult care a fost educat prin bataie poate fi furios si agresiv in fata lipsei de putere pe care o simte in momente care ii reamintesc de situatii traumatice.
El repeta aceleasi metode agresive de rezolvare a problemelor, intocmai ca in trecut. Dificultatile de relationare cu ceilalti sunt mult mai evidente in cazul celor care au trecut prin violenta de mici, cand acestea s-au referit la o relatie alterata intre un adult si un copil.
Asadar, copiii care au trecut prin traume interpersonale (in relatia cu un adult), asa cum se intampla in cazul violentei, sunt mult mai expusi riscului de a repeta modelul.
Cum se poate comunica, totusi, cu un copil recalcitrant? Parintii probabil cred ca bataia le restabileste autoritatea.
– Un copil care se comporta indisciplinat nu trebuie pedepsit niciodata, dar niciodata, prin bataie! Comportamentele lui se vor mentine si intari, in ciuda corectiei.
In plus, in viitor, poate fugi de acasa, poate intra in grupuri violente, poate recurge la alcool si droguri, poate lipsi de la scoala etc. Asadar, un „nu“ hotarat agresivitatii…
5 sugestii pentru o educatie pasnica
In schimbul bataii, iata ce pot face parintii:
l. Sa fie intelegatori si rabdatori, sa-si asculte copiii si sa ii ajute sa isi rezolve problemele, sa fie iubitori cu ei, pentru ca, astfel, ii invata sa fie si ei la fel.
2. Sa ii invete pe baieti sa fie puternici cu ajutorul mintii si sa le dezvolte capacitatea de a rezolva probleme intr-o maniera non-violenta, contrar opiniei comune ca baietii sunt baieti, ei trebuie sa se bata.
3. Sa recunoasca si sa laude faptele bune ale copilului, in loc sa ii accentueze greselile.
4. Sa transmita copiilor mesaje pozitive: nonviolenta, toleranta. Violenta se invata, la fel si bunatatea.
5. Sa invete fetele sa respinga asocierea tot mai frecventa (media) dintre putere si sexualitatea feminina.
Interviu de Iuliana Alexa
Foto: shutterstock.com
