Fa din scoala o placere
Program incarcat? Informatii inutile? Descifrarea a sase idei acceptate despre scolaritate si sfaturi pentru ca micutii nostri sa devina scolari fericiti.
Reusita scolara depinde, in primul rand, de profesor
La reinceperea anului scolar, primele impresii ale copiilor au o mare valoare. Prea tolerant, prea sever, insuficient intr-un fel, insuficient intr-altul, se intampla foarte rar ca un profesor sa se potriveasca in toate punctele dorintelor scolarului. Insa un profesor nu poate determina de unul singur destinul unui elev, cum ar fi reusita parcursului sau scolar. Asta, pentru ca scoala, fara indoiala fundamentala, nu reprezinta totul.
Copilul trebuie sa continue sa se joace, scoala nu inseamna ca trebuie sa se maturizeze brusc. Ce-i de facut? Parintii au un rol important. Ei detin solutiile care il pot face pe scolar mai implinit.
De exemplu, Violeta, 38 de ani, mama Ioanei, 9 ani, discuta in fiecare seara despre invatatoare si colegii de scoala ai copilului. „Ioana a placut-o pe invatatoare, nu i-a inspirat frica si nici nu s-a plans ca e plicticoasa. Daca ar fi avut aceasta problema, as fi rezolvat-o mergand pana la schimbarea clasei sau a scolii.“
Copilul intelege foarte bine atunci cand parintii lui ii explica faptul ca si profesorul este o fiinta umana, care se poate arata enervata sau contrariata. „Relatia parinte-invatator este foarte importanta, trebuie sa existe o buna comunicare si mai ales sprijin reciproc. N-au fost putine cazurile cand am sprijinit deciziile invatatoarei, desi nu coincideau cu ale mele…“, marturiseste Violeta.
Parintilor le revine sarcina de a incuraja placerea de a invata si dorinta de a sti. Sa-i transmita pasiunea pentru un scriitor sau pentru un cineast, sa-si duca odrasla la muzeu… nimic mai bun pentru a-i starni curiozitatea. Scoala trebuie integrata in viata, si invers.
Creativitatea e doar „optionala“?
„Nu-i de joaca!” Intrand la scoala, copiii au aceasta idee confuza ca nu sunt acolo pentru a se amuza. Scoala ar trebui sa canalizeze extraordinara febra creatoare a micutilor. Este esential ca ei sa inteleaga faptul ca sunt incurajati in aceasta directie. Dar asta nu se prea intampla. „Orele speciale de creativitate si educatie artistica sunt doar optionale, o data pe saptamana“, spune Maria Miron.
Mama Ioanei este foarte nemultumita: „Mi-as fi dorit sa se insiste pe stimularea creativitatii, pe construirea personalitatii copilului… E important pentru ea. Din pacate, nu se intampla asta. Aceste discipline sunt Cenusaresele programei scolare. Iar copiii sunt supraincarcati cu informatii“. Orele de creativitate sunt, pentru cei mai mici, un mijloc de a se exprima si exterioriza si le permite sa se comunice.
Ce-i de facut?
Deoarece scoala nu isi asuma in totalitate acest rol, parintii pot sa incurajeze – fara a forta – anumite activitati, cum ar fi muzica, desenul, dansul sau teatrul si sa-si manifeste interesul pentru productiile destinate copiilor.
Calificative subiective sau note stresante?
In cursul primar, sistemul de evaluare prin calificative l-a inlocuit pe cel de notare. O masura care, desi elimina frica de note proaste a elevilor, nu este privita pozitiv in unanimitate. Maria Miron, 55 de ani, invatatoare cu o lunga experienta, de circa 30 de ani in invatamant, crede ca „acest sistem are o doza de subiectivism si nu reflecta totdeauna adevarata valoare a unui copil. Nu se poate face o diferentiere clara intre elevi. Este potrivit mai mult pentru gimnaziu, clasele I-II, iar la clasele III-IV, ar fi potrivita introducerea notelor.
Pe cei mici nu nota in sine ii supara cu adevarat, ci ceea ce vor zice parintii acasa“. Violeta confirma: „Nici copiii nu sunt foarte incantati, pentru ca un FB poate insemna si 9, si 10. Daca si cel care a gresit are tot un FB, incep «nedreptatile»“.
Ce-i de facut?
Chiar si un copil curios si atent isi poate rata tema! Asta nu inseamna ca este prost. Diferenta consta in competenta, si e nevoie sa i explice acest lucru foarte bine. Asta, pentru ca, adesea, parintii insisi sunt cei care creeaza stresul. Fata de un rezultat prost, inainte de toate, sa nu exagerati, ci analizati cu calm tema. Si, bineinteles, fata de un rezultat bun, nu uitati felicitarile… Intrucat un scolar se convinge foarte repede de faptul ca nu-si va putea satisface niciodata parintii.
Sa ne amintim totodata ca reusita scolara nu e rectilinie. A invata inseamna mai ales sa ai dorinta de a te dezvolta. Or, un scolar cunoaste in existenta sa si momente de regresiune. In loc sa-l stigmatizeze, adultii trebuie sa tina cont de asta si sa-l sustina pe copil din punct de vedere afectiv.
