Familia tanara trebuie sa devina o prioritate

O alta problema fundamentala este increderea sau – mai corect spus – lipsa acestei increderi pe care Romania trebuie sa o prezinte investitorilor straini si romani in sistemul bancar, incredere ca guvernantii si Parlamentul nu schimba legea de la o zi la alta, ci ca vor intelege odata pentru totdeauna ca in mediul de afaceri este nevoie de stabilitate si predictibilitate legislativa, incredere ca nu ai la varful clasei politice papusari, pampalai si oameni total iresponsabili si slab profesionisti, care nu stiu decat sa se ascunda dupa vorbe si declaratii care mai de care demne de persoane care trebuie internate la un anumit spital, decat sa fie in pozitii de decizie in aceasta tara, oameni asa-zis „de stat“.

Care practic nu au curajul sa demonstreze, prin fapte, ca au responsabilitatea sa propuna, sa promoveze si sa-si asume masuri care pot fi nepopulare pe termen scurt, dar care sunt oxigen pentru economie, care pot sa stopeze criza economica ce se transforma in criza sociala.

In momente de criza, avem nevoie de oameni profesionisti si responsabili. Avem nevoie de oameni de stat sau oameni mici, dar care se cred sau se viseaza mari oameni de stat! Si indraznesc sa spun ca o mai mare si mai activa implicare a societatii civile, a fiecaruia dintre noi, ar ajuta mult.

A impune un nou model de societate este greu, dar indraznesc sa sper ca nu este imposibil, cu conditia ca toti cei care gandim la fel, indiferent unde suntem si ce facem, sa tinem unii de altii, altfel ramanem insule izolate, mult mai usor de distrus.

Cu deschiderea dvs. internationala si modelele sociale din diverse tari, care sunt solutiile pe care le vedeti la problemele de mai sus?

A.B.: Prima solutie este inlaturarea dictaturii nonvalorilor si a nonmodelelor si impunerea unui sistem meritocratic. Societatea romaneasca are nevoie de incredere ca o diploma care valoareaza ceva mai mult decat o simpla hartie si ca te poti realiza profesional pe adevaratele cunostinte si competente.

Pana nu vom impune adevaratele modele, in orice domeniu nu numai in politica, vom continua sa ne afundam in mocirla nonvalorilor.

O a doua solutie complementara este curajul de a modifica ADN-ul modelului nostru economico-financiar si social. Progresul economic nu exclude politicile de protectie sociala, asa dupa cum politicile de protectie sociala nu impiedica progresul economic decat atunci cand sunt absolut desantate, efectuate si promovate cu iresponsabilitate din cu totul alte rationamente (cum ar fi pur electorale) decat ajutorarea celor nevoiasi.

Realitatea arata ca societatea romaneasca are un dezechilibru social extrem de periculos, care, daca nu va fi corectat repede, va produce efecte dezastruoase, atat din punct de vedere economic, cat si social.

Adevarul este ca avem un stat care asista. Suntem printre tarile cu numarul cel mai mare de persoane asistate comparativ cu populatia activa, la care se adauga o emigratie economica in continua crestere.

Clasa mijlocie din Romania este sufocata, in loc sa fie ajutata sa creasca, sa se intareasca. O iresponsabilitate care ne va costa scump. Solutiile pentru familia tanara inseamna, in opinia mea, actiunea pe trei mari directii: politica locuirii (facilitati reale pentru achizitionarea de locuinte si programe masive de construire de noi locuinte), politica de ocupare a fortei de munca (cresterea facilitatilor fiscale pentru angajarea tinerilor casatoriti, pentru tinerii casatoriti care doresc sa-si faca o afacere, accesul egal pe piata fortei de munca a femeilor, inclusiv imbinarea vietii de familie cu cariera.

In acest sens, este necesara dezvoltarea unor servicii pentru cresterea si ingrijirea copilului, crese etc.) si politica educationala (institutii solide, de incredere, care sa ofere servicii de calitate de ingrijire si educa-
tie pentru copiii familiilor tinere, programe de combatere a delincventei juvenile etc.).

Eu cred ca investitia in copii trebuie sa fie considerata si tratata ca o investitie strategica a statului. Astfel, sunt necesare: elaborarea unui plan national de actiune comprehensiv, bazat pe drepturile copilului, care sa acopere principalele directii de interventie in baza noii legislatii in domeniu, pentru care sa fie alocate resurse umane si financiare adecvate; elaborarea unei politici speciale pentru copilaria mica, prin care sa se multiplice si diversifice modalitatile de ingrijire a copilului mai mic de trei ani; lansarea unui contract familial pentru copil, prin care sa se acorde un sprijin mai eficient familiilor cu copii, in cadrul caruia se pot reconsidera educatia prescolara, activitatile in afara programului de scoala, accesul tuturor copiilor la vacante; abordarea politicii de protectie a copilului intr-un ansamblu coordonat de politici sociale, fiind tratat ca o investitie si prioritate a statului roman; imbinarea carierei cu viata de familie flex-security.

Cum vedeti femeile in activitatea publica astazi? Sunt ele prezente si eficiente? Sau mai este loc de actiune?

A.B.: O prezenta destul de firava si nereprezentativa, as spune eu. Sigur ca mai este loc, si mi-as dori sa vad cat mai multe femei implicate in viata publica, fie la nivel national, fie local.

Sigur, nu am fost si nu voi fi niciodata de acord ca o femeie sa fie promovata in viata publica doar pentru ca este femeie, asa cum nu am acceptat si nu voi accepta niciodata ca o femeie sa fie „ pedepsita“ tocmai pentru ca este femeie.

Din pacate, cam toate partidele politice au o politica defectuoasa, ca sa nu spun una misogina, in ceea ce priveste rolul si promovarea femeilor in politica. Tocmai de aceea, cred ca femeile trebuie sa aiba mai mult curaj in a intra si a se impune in viata politica.

Cum vedeti o campanie impotriva nonvalorilor? Cum poate fi instituita meritocratia la noi?

A.B.: In primul rand, prin neacceptarea, de fiecare dintre noi, a nonvalorilor si nonmodelelor. Fara sa vreau, mi-am adus aminte de cuvintele lui Cioran: „Trebuie sa iti alegi locul unde vrei sa-ti ratezi viata“. Oare chiar nu mai e nimic de facut?! Oare daca alegem sa ramanem in tara, ne ratam viata?! Oare fuga din tara a ajuns sa fie, din nou, singura solutie?!

Eu inca mai cred ca putem schimba ceva, dar pentru a reusi acest lucru, trebuie sa trecem dincolo de vorbe. A venit timpul actiunii. A venit timpul ca toti cei care gandim la fel, indiferent de varsta, profesie, de locul in care viata ne-a impins sau am ales sa traim, sa fim impreuna si sa demonstram ca, in Romania anului 2010 si mergand spre viitor, nu mai acceptam dictatura non valorilor.

Cum poate fi instituita meritocratia la noi? Fiecare dintre noi, daca vrea cu adevarat, poate sa schimbe ceva, in domeniul lui, impunand o politica pentru oamenii secolului XXI. O caramida pentru fundatia Romaniei, in care sa avem dreptul la opinie, si acest drept sa ne fie respectat.

O Romanie fara justitie la TV, ci in salile de judecata, in care sa fie aplicata legea indiferent de cum te cheama. O Romanie in care locul competentei sa NU fie luat de combinatori si gasti.

O Romanie in care sa poti reusi in viata pe baza competentelor profesionale si NU pe pilele puse de unul sau de altul sau pe baza discutiilor si jocurilor oculte de culise.

O Romanie in care munca cinstita, valoarea si competenta profesionala sa NU fie aruncate la cos. O Romanie in care tinerii sa se realizeze profesional aici, acasa, iar cei plecati sa isi spuna ca, macar daca nu se pot intoarce acasa, nu e totul pierdut si ca merita sa faca ceva pentru aceasta tara de acolo, de unde sunt.

O Romanie in care sa fii mandru sa traiesti si sa cresti copii. Eu cred ca inca se poate. Important este sa fim cat mai multi care sa credem, sa vrem si sa avem curajul sa ne batem pentru aceste valori.

Dezvoltati putin necesitatea networking-ului. Credeti ca lipsa coeziunii sociale este motivul „dizolvarii“ de azi?

A.B.: Noi nu suntem obisnuiti inca cu necesitatea networking-ului, asa cum este societatea americana, de exemplu. Asta nu inseama ca nu trebuie sa invatam si sa apreciem importanta lui. Exista un anumit individualism si lipsa de coeziune sociala care au contribuit la dizolvarea de care vorbiti dvs.

Individualismul sau autoizolarea nu sunt insa solutiile pentru o societate mai buna. A ramane pe margine, a nu te implica, a te inchide in propria carapace si cerc de prieteni nu este o solutie pe termen mediu si lung.

Ce credeti ca mai au romanii de invatat asa, in general? Ce nu facem cum trebuie?

A.B.: Fiecare dintre noi mai are de invatat. Cred ca ceea ce trebuie sa invatam noi este sa ne luam destinul in propriile maini. Pana la urma, numai faptele fac sa cunoastem ceea ce suntem si simtim cu adevarat.

Romanii ar trebui sa nu mai fie atat de individualisti. Sa gandeasca si in ansamblu la viitor. Sper ca romanii sa aiba curaj sa spuna ce gandesc.

Interviu de Iuliana Alexa