Fetele prin ochii tatalui
Sculptarea femeii in devenire
Oricare ar fi situatia sa familiala (casatorit, recasatorit, separat sau vaduv), tatal apare in fata fiicei sale ca un sculptor in fata unui bloc de piatra. Trebuie sa anticipeze femeia in devenire si sa o ajute sa se formeze.
Privirea sa, mai mult sau mai putin apreciativa, este cea care ii va permite sa-si desavarseasca feminitatea sau, din contra, cea care o va impiedica sa faca asta.
Bineinteles ca si mama poseda partea ei de responsabilitate in acest proces. Dar, in imaginatia fiicei sale, tatal va ramane barbatul ideal, cel care a indreptat prima privire de barbat asupra ei, privire pe care o va cauta la viitorii sai iubiti.
Fie ca partenerul seamana cu parintele sau ori este total diferit de acesta, tot tatal reprezinta referinta alegerii.
Ce este complicat pentru tata e tocmai gasirea acestei atitudini, cu doza corecta de iubire, care sa permita fiicei sa aiba incredere in capacitatea sa de seductie, sa se formeze ca o persoana care gandeste, dar fara ca iubirea sa fie coplesitoare sau sufocanta, pentru ca o va impiedica sa-si traiasca propria viata si sa iubeasca altceva.
Daca tatal nu renunta la aproprierea foarte mare de fiica sa, aceasta din urma va avea mari dificultati sa se detaseze de el pentru a gasi un partener.
Crescand, fata va intelege ca tocmai refuzul de a raspunde la dragostea sa absoluta i-a oferit liberatea de a-si construi propria viata. Un cadou nici prea usor, dar nici prea greu.
Altfel spus, tatal trebuie sa aiba o „privire corecta“. O „privire“ de dragoste filiala, care, pe de-o parte, poarta un discurs despre feminitatea care se naste, iar pe de alta garanteaza interzicerea incestului.
O „privire“ care spune, cu sau fara cuvinte: „Esti draguta, esti inteligenta, intr-o zi vei placea cui doresti tu, vei putea fi iubita de un barbat si acela nu voi fi eu“.
Gasirea bunei masuri
In viata cotidiana, aceasta „privire corecta“ nu este intotdeauna usor de intretinut. De aceea, decat nimic, este mai bun un comportament just, chiar si cu stangaciile aferente.
Odata ce a crescut, fetita care nu a fost ocrotita de privirea tatalui sau, va fi macinata de o imensa nevoie de dragoste nesatisfacuta. Iar mai tarziu, in relatiile sale amoroase, ea va cere tot timpul ceva ce nu va putea sa obtina.
Tatal trebuie, de asemenea, sa accepte ca este dat jos de pe piedestal daca vrea sa treaca cu bine de etapele parcursului sau sentimental. Atunci cand fata nu isi mai idealizeaza tatal, inseamna ca il vede pe parintele real, cel din spatele imaginii pe care si-a creat-o, inseamna renuntarea la a mai fi cea care ii indeplineste dorintele. Practic, i se da libertatea de a cauta in alta parte.
Editare de Andreea Radulescu
