Fiecare familie are o cutie a Pandorei
Psychologies: Romanul dumneavoastra trateaza problema traumei, a recuperarii trecutului si, de asemenea, a recuperarii figurii paterne. Povestitorul ajunge sa aiba o relatie cu fosta amanta a tatalui sau mort. Cum incerca el sa ajunga la tatal sau, cautand-o pe ea?
Alonso Cueto: Am fost tot timpul fascinat de familii. Pentru ca familia este o institutie care se bazeaza pe un pact, o intelegere de a trai impreuna, de a avea copii si de a ne proteja unii pe altii.
De asemenea, sunt anumite reguli stabilite de membrii familiei, care includ un pact tacit de a ascunde anumite secrete fata de copii, de a lasa in umbra anumite povesti.
Si familiile devin mai puternice, mai sanatoase. Dar fiecare familie are o cutie a Pandorei, care va fi deschisa mai devreme sau mai tarziu de catre cineva.
Asta i se intampla si protagonistului cartii: gaseste acea scrisoare de unde afla ca tatal sau a fost un criminal si un tortionar si, in acelasi timp, o persoana care a crutat viata unei femei, poate din dragoste pentru ea.
Aceasta revelatie deschide un abis in lumea eroului si experimenteaza o criza puternica. De asta am spus ca povestea este un basm sucit.
Pentru ca in basme oamenii trec din realitate intr-o lume incantatoare, unde traiesc fericiti pana la adanci batraneti, in timp ce el traieste intr-o lume incantatoare, si realitatea vine la el.
Si aceasta descoperire ii schimba atat de dramatic modul in care isi priveste familia, modul in care isi priveste tatal, chiar si modul in care se priveste pe sine, incat ii reveleaza o parte ascunsa a sa, pe care incearca sa o cunoasca si sa o inteleaga.
Deci, calatoria pe care o incepe in cautarea acestei femei este si o cautare de sine. Cred ca, intr-un fel, multi dintre noi se confrunta cu parti ascunse ale personalitatii fiecaruia, care se dezlantuie in fata unei anumite descoperiri din lumea exterioara. Acestea genereaza o criza personala.
Asa ca ideea adevarurilor ascunse mi se pare foarte interesanta. Cred ca atunci cand scrii o carte, negociezi de fapt cu constiinta ta. Vorbesti despre lucruri pe care nu le cunosteai, dar care te preocupau, si asta face din literatura o forma profunda de comunicare, pentru ca o carte ridica probleme pe care poate si cititorii si le-au pus, la randul lor.
De aceea, cred ca pot fi miscat de carti care au fost scrise in alte epoci, limbi si in alte locuri foarte departe de mine, pentru ca trateaza aspecte esentiale ale fiintei noastre, mai profunde decat cele cu care ne confruntam in viata cotidiana. Acest roman este un thriller si o drama psihologica a unei familiei.
Asta imi aminteste de o carte a unui psihiatru german, Franz Ruppert, pe care am citit-o recent, cu privire la transmiterea ereditara a unei traume. Copiii, de obicei, preiau trauma parintilor si a bunicilor lor si o manifesta.
A.C.: Am studiat anumite cazuri ale unor persoane care au fost in razboi, oameni care au reusit sa scape cu viata, dar care nu au putut suporta amintirile. Amintirile erau atat de puternice si de violente, incat au ales sa se sinucida.
Amintirile sunt foarte distructive. Poti sa rezisti in fata unui eveniment, dar nu a amintirii a ceea ce s-a intamplat, pentru ca amintirea este foarte persistenta.
Am fost foarte pasionat de o idee: aceea ca trecutul este ceea ce se afla in fata ta si viitorul este ceea ce e in spatele tau. Pentru ca stii ce s-a intamplat, ai fost acolo, dar nu stii ce se va intampla.
Asa ca trecutul il poti vedea, in timp ce viitorul este invizibil. Si ideea aceasta a trecutului care te urmareste m-a fascinat tot timpul. Si mai ales modul in care poti ramane legat de trecutul tau fara ca asta sa te afecteze sau chiar sa te distruga. Cum poti negocia cu trecutul tau pentru ca acesta sa se transforme intr-un ajutor, nu intr-o piedica!
Ce parere aveti despre relatia dintre individ si istorie? Este un subiect abordat adesea in literatura sud-americana. Personajul cartii este zdrobit de o istorie de care nu poate scapa.
A.C.: Asa este. Ceea ce ma intereseaza pe mine in mod special este instinctul de supravietuire a individului, care nu se poate agata de religie sau de o ideologie sau de orice fel de morala pentru a supravietui.
In momentul in care Miriam (amanta tatalui, n.n.) fuge, ea incearca sa traiasca, si chiar atunci cand lucrurile erau foarte intunecate, instinctul de supravietuire este foarte puternic si cred ca noi ne aratam exact asa cum suntem in situatii limita.
Atunci cand suntem pusi fata in fata cu moartea, atunci ne aratam adevarata fata. Sunt interesat sa imi pun personajele in situatii in care se confrunta cu o amenintare si sa le urmaresc apoi reactiile.
Literatura exploreaza limitele fiintei umane, si acestea ies la iveala doar in momente de cumpana. Si exista si multe mistere.
De exemplu, de ce oamenii se indragostesc sau de ce oamenii se lasa condusi de ambitie, sau ce ii determina pe unii oameni sa se sinucida, de ce renunta.
Toate acestea sunt lucruri pe care nu reusim sa le intelegem pe deplin si cred ca raspundem la aceste nelamuriri cu povesti care incearca sa faca un puzzle din posibilele explicatii. Acesta este rolul scriitorilor in ziua de azi.
