Intrebarile incuietoare ale copiilor
Cand copiii descopera lumea, parintii intra in etapa raspunsurilor la „de ce“. Ei pun intrebari care ii pun pe cei mari „in sah “. Pentru parintii care rosesc, si nu numai, o carte buna de educatie este Cum sa le vorbim copiilor despre sexualitate de Linda si Richard Eyre, aparuta la editura Trei. Redam cateva fragmente-cheie.
De ce este atat de greu sa le vorbim copiilor despre sex (atat de greu, incat un numar uimitor de mare de parinti nu face niciodata acest lucru)?
Exista trei motive pentru care este atat de dificil: jena pe care ne-o produce subiectul, precum si propriile noastre inhibitii, constiente si subconstiente, lipsa unui plan sau a unei agende sau lipsa unei idei clare despre ceea ce ar trebui sa spunem si despre cum ar trebui sa spunem, cand sa spunem, ambiguitatea cu privire la ceea ce credem noi insine despre sex si ceea ce dorim sa creada copiii nostri.
Conversatia cu copilul meu va fi in mod obligatoriu incomoda si stanjenitoare pentru amandoi?
Nu! Dimpotriva. Daca o purtati la momentul potrivit si intr-o maniera adecvata, ea poate fi chiar placuta si naturala – si poate crea o legatura emotionala puternica si profunda intre dumneavoastra si copil, care sa faciliteze si alte tipuri de comunicare si de incredere.
Este mai greu pentru parintele unic sa discute cu copiii despre sex?
Da si nu. Poate fi mai dificil in sensul ca sunteti singur, fara un sot sau o sotie care sa va sprijine, sau care sa va ajute sa va dumiriti cum trebuie sa abordati subiectul, dar obiectivul si principiile sunt aceleasi. Intr-un fel, este si mai usor, pentru ca sunteti singura persoana care face acest lucru. Aveti controlul si consecventa asupra celor spuse, cand si cum le spuneti.
O multime de parinti, pentru ca sunt singuri, isi asuma aceasta responsabilitate cu mai mare seriozitate si fac, pana la urma, o treaba mai buna. (Desi in aceasta carte folosim deseori pluralul „parinti“, fiti siguri ca tot continutul este aplicabil la fel de bine si este, in egala masura, destinat parintilor unici.)
Pentru mine, ca parinte, este nefiresc sa sper ca copilul meu va trata sexul cu mai multa atentie si intr-un mod mai conservator decat am facut eu insumi acest lucru? Sunt ipocrit daca incerc sa-mi invat copilul sa se abtina, asa cum nu am facut eu?
Este foarte firesc pentru parinti sa doreasca pentru copiii lor sa astepte o relatie cu adevarat angajanta (pentru siguranta ei fizica, securitatea emotionala, convingerile morale si sperantele intr-o casatorie mai reusita – si dintr-o multime de alte motive). Majoritatea parintilor are pareri surprinzator de conservatoare cand vine vorba despre ceea ce doresc ei pentru copiii lor si despre ceea ce cred ca este cel mai bine pentru ei. Nu este o ipocrizie sa-i invatati ceva ce voi, ca parinti, nu ati cunoscut in viata, mai ales daca simtiti ca asa este cel mai bine in ziua de azi.
Care este lucrul cel mai important atunci cand le vorbim copiilor despre sex?
Un singur lucru este foarte important, si anume sa facem subiectul pozitiv, interesant, vesel, sa-l legam clar si constructiv de casatorie, familie, iubire si devotament.
Este varsta de opt ani intr-adevar cea mai buna pentru „marea discutie“? Unii vor spune ca este prea devreme, altii – ca este prea tarziu.
Este important sa purtati discutia principala (la fel ca si discutiile preliminare si pe cele urmatoare) suficient de devreme, incat aceasta sa formeze atitudinile initiale ale copilului tau despre sex si sa serveasca drept paratrasnet pentru toate prostiile, murdariile si absurditatile pe care copiii le afla din anturaj sau din presa. Dar a purta discutia prea devreme ridica o serie de probleme, pentru care copiii nu sunt pregatiti.
In ce masura sunt copiii nostri influentati de felul in care este prezentat sexul in presa? Este sexul intamplator, iresponsabil sau indiferent infatisat in presa, la fel de daunator precum violenta intamplatoare, iresponsabila sau indiferenta prezentata tot in presa?
Sexul din presa constituie, in realitate, un pericol mai mare decat violenta din presa. Un procent redus de copii copiaza sau reediteaza violenta pe care o vad, dar mai multe mii imita sexul iresponsabil, neangajant, intamplator, pe care il vad aproape de fiecare data cand deschid televizorul sau cand se duc la cinematograf.
Ce se intampla daca copilul nostru adolescent este deja activ sexual?
Nu renuntati! Nu este niciodata prea tarziu sa deschideti mai ferm subiectul sexului cu copilul. Nu cedati! Daca credeti ca a astepta o relatie adevarata si angajanta de iubire este lucrul corect, atunci nu cedati situatiei date. Exista astazi, prin lume, o adevarata miscare de „recastigare a virginitatii“, in favoarea asteptarii pana la casatorie. Nu abandonati! Nu trebuie sa obositi incercand. Nu trebuie sa abdicati niciodata de la aceasta parte a responsabilitatii dumneavoastra de parinte. Luati-o de la capat! Pastrati-va convingerea. Lasati copilul sa vada ca il iubiti neconditionat, dar ca sunteti ingrijorati de ceea ce face el. Fiti specifici. Ajutati-l sa se lamureasca.
1. Poate mentine comunicarea deschisa. Parintii si copiii care reusesc sa comunice despre acest subiect vor constata ca au inlaturat barierele si in privinta altor subiecte.
2. Va dezvolta obisnuinta satisfactiei ulterioare. Copiii care invata principiul de „a astepta“ si „de a se pastra“ in legatura cu sexul, vor fi mai bine pregatiti pentru a evita cautarea satisfactiei imediate, care este atat de raspandita in societatea noastra si atat de distructiva din punct de vedere economic si emotional.
