Invata-l sa se interiorizeze
Dezvolta-i imaginatia
Exista o fraza a filozofului grec Platon, foarte puternica, si care poate sa ii ghideze pe parinti: „Fiecare suflet este si devine ceea ce priveste“.
Nu este vorba de a diaboliza ecranul televizorului, ci numai de a ne aminti ca imaginea inchide, iar cuvantul elibereaza.
O poveste ascultata cu ochii inchisi, cu deghizari puse in scena, cu personaje pe care sa le creeze si carora sa le dea viata, ascultarea atenta a unei bucati muzicale… aceste activitati, practicate in mod regulat, in weekend sau in vacante, fac din copil un creator de imagini, de univers, nu numai un simplu consumator de distractii.
Apelul regulat la imaginatia sa ii va permite sa scape de plictiseala si de angoasa singuratatii, deci sa fie mai putin vulnerabil la dependente.
O imaginatie activa face si spiritul sa fie suplu si curios. Caci imaginatia respinge limitele cunoscute, ea indrazneste, inoveaza, inventeaza.
Dar pentru a se exprima si a crea in deplina libertate si cu placere, copilul are nevoie sa simta ca activitatile nu-i sunt propuse in spiritul unei „ameliorari a competentelor sale“ si ca acestea nu sunt supuse unor judecati ale valorii. Regula este: a face lucruri pentru placerea de a le face.
Dolce far niente
Traim in cultul lui „a face“, iar copiii simt foarte devreme o mare presiune din partea societatii si a parintilor. Dar sa nu uitam ca presiunea se invecineaza cu depresia. Pentru a se construi si a castiga in autonomie, copiii au o nevoie vitala de… inactivitate.
Asadar, parintii au datoria de a nu ii imbuiba cu proiecte, cursuri etc., pentru a-si calma angoasele lor de adulti. A se plictisi, a hoinari, a visa, a lenevi – toate aceste variante din „a nu face nimic“ sunt productive in realitate.
Fara stimulari, corpul si spiritul se destind. Cand nu mai este alimentat de exterior, copilul are experienta, uneori dificila, dar necesara, a separarii – deci, a autonomiei.
Tot in aceste momente de „golire“ interioara, in care nimic nu vine sa-l „umple“, el poate sa intre in contact cu adevaratele sale nevoi si adevarata sa dorinta. Nu cu substitutele acestora.
In concluzie, «a fi capabil sa traiesti in tine» nu inseamna a te rupe de lume. Din contra, fiind bogat in interior, putem sa-l descoperim cu adevarat pe celalalt, sa fim miscati in fata sa“, cum spunea filozoful Emmanuel Levinas.
Exercitiu pentru copiii mai mari de 12 ani
Ii este greu sa se concentreze sau sa-si controleze emotiile? Pentru a-l ajuta sa se recentreze, propune-i acest exercitiu. Dureaza doar zece minute. Odata ce-l asimileaza bine, copilul tau va putea sa-l practice singur, inainte de o prezentare, o lucrare de control, o proba sportiva sau, pur si simplu, pentru a se reincarca cu energie.
- Asaza-te, cu spatele drept si cu ochii inchisi si constientizeaza-ti fiecare parte a corpului, de jos pana sus.
- Vizualizeaza-ti respiratia tinand ochii inchisi. Cand inspiri, burta se rotunjeste; iar cand expiri, aceasta se dezumfla. Pieptul ti se deschide ca o umbrela, apoi se inchide.
- Deschide ochii si fixeaza un punct galben in centrul unui cerc albastru timp de treizeci de secunde, relaxandu-ti fata. Inchide ochii, destinde-ti pleoapele, simte spatiul din spatele fruntii tale. Poate vezi aparand imaginea cu culorile inversate: cercul a devenit galben. Apoi accentueaza efectul – pune-ti palmele in fata ochilor. Cand motivul va disparea, lasa mainile in jos si priveste timp de cateva secunde lumina care patrunde prin pleoapele tale.
- Acum, creeaza intr-o secventa rapida de imagini conditiile lucrarii de control pe care o vei avea. Imagineza-ti ca esti pe punctul de a reusi la examen: studiezi materia, faci un rezumat, il corectezi cu ajutorul unor colegi…
- Imagineaza-ti apoi scena examenului, intr-o maniera precisa. Vizualizeaza, in final, momentul in care profesorul iti da lucrarea si te felicita.
- Fii constient de spatiul din spatele fruntii tale, de respiratia ta si de tot corpul. Acum deschide ochii. Esti pregatit!
