Iubire materna, iubire filiala
Pascal Picq este paleoantropolog si primatolog la Coll¨ge de France, in Paris.
Iata cum interpreteaza el raportul mama-fiu la primate:
La speciile care au pui la intervale mari, se poate vorbi despre dragoste
Psychologies: notiunile de atasament si legatura de sange exista si la animale?
Pascal Picq: Desigur, in mod evident. Dar calitatea acestui atasament variaza in functie de specie. Daca pestii si insectele depun oua si pleaca, primatele, dimpotriva, investesc foarte mult in educarea puilor.
De fapt, totul depinde de strategia de reproducere. Anumite animale, cum sunt rozatoarele, au pui foarte des. Asadar, specia lor nu este pusa in pericol. Insa la acestea apare un determinism genetic foarte pronuntat: jocurile sunt facute de la nastere. Puii cresc si invata foarte repede, contributia mamei este doar alimentara. Legatura este redusa la minimum.
La mamiferele care nu au decat un pui la intervale mari se intampla invers. Mama se implica foarte profund la niveluri mai diverse decat simpla alimentatie. Contactul fizic, mangaierile sunt importante. Procesul de atasament dureaza: gestatia este lunga, desprinderea este tarzie si viata va fi mai lunga. Creierul a avut destul timp sa se dezvolte in uter si va dezvolta o forma de atasament mult mai complexa. Se poate chiar vorbi de dragoste. Daca femela pierde puiul, va fi foarte deprimata si va adopta un comportament analog celui uman.
O femela poate fi o „mama rea”?
A priori, orice femela este facuta pentru reproducere, asadar pentru a deveni mama. Dar, din ratiuni organice sau genetice, se poate sa nu fi dezvoltat aceasta atitudine. De asemenea, conteaza mediul. Daca mama este stresata, daca mediul in care ea a evoluat a fost defavorabil, ea nu-si va putea duce la capat rolul. Exista chiar cazuri de maltratare a puiului. O femela urangutan de la o gradina zoologica a refuzat constant sa se ocupe de nou-nascutul ei.
Dar disfunctia poate veni si de la pui. Daca el are un comportament ciudat, care nu corespunde schemelor obisnuite, ea se va indeparta de el. Daca pisoiul nou-nascut e anormal, mama lui il paraseste. Atasamentul este o intalnire intre doi indivizi, iar uneori aceasta intalnire poate sa nu aiba loc.
Construim aceasta legatura toata viata
Cum se formeaza atasamentul mama-copil? Si de ce aceasta legatura atat de puternica poate fi alterata sau de proasta calitate?
Iata ce raspunde neuropsihiatrul Boris Cyrulnik.
„Pentru ca si noi suntem animale, suntem programati pentru supravietuirea speciei. Legatura mama-copil este conditia esentiala pentru acest scop. „De la nastere, copilul isi «imprima» figura de atasament, fie ca e vorba de mama, de tata sau de altcineva”, spune Boris Cyrulnik. Atfel spus, el invata sa-i recunoasca mirosul, gustul, vocea. Si, mult mai tarziu, chipul. Pe aceasta „amprenta” se va fonda legatura.
Din motive genetice sau din cauza unor disfunctii organice ale mamei sau ale copilului, aceasta amprenta poate sa nu se formeze. „Atasamentul este o panza pe care copilul si mama lui o tes intreaga viata“, subliniaza Boris Cyrulnik. „Daca sunt despartiti la nastere sau daca debuteaza prost, va avea gauri, pe care evenimentele urmatoare le vor repara mai mult sau mai putin.” In paralel, se tese atasamentul afectiv, apoi cultural. Omul nu evolueaza intr-un univers exclusiv biologic: mediul senzorial si familial ii afecteaza direct creierul. Descoperiri recente au dovedit-o.
Boris Cyrulnik arata niste studii facute in orfelinatele romanesti, in care copiii sunt crescuti intr-o izolare aproape totala, si o examinare cu tomograful arata o atrofiere a lobului prefrontal si a creierului limbic, responsabil cu emotiile. Cand copiii sunt plasati intr-o familie, zonele lor recapata o marime normala in decurs de un an. „Aceasta legatura biologica se construieste toata viata”, adauga neuropsihiatrul, „ea poate deci sa se rupa”. Dragostea, chiar cea pentru propria mama, nu este inalterabila.
Aceasta legatura atat de puternica este deci fragila si instabila, iar cearta intre sustinatorii teoriei ca „totul este biologic” (atasamentul mama-copil este programat biologic) si cei care sustin ca „totul tine de cultural” (dragostea pentru propria mama vine din norme sociale) nu mai are rost. „Trebuie depasite aceste impartiri invechite“, ne asigura Boris Cyrulnik. „Innascut, dobandit, fac parte dintr-un vocabular ideologic. Este ca si cum te intrebi ce este mai important pentru a respira: plamanii sau oxigenul. Un creier sanatos fara emotii nu va da nimic bun, la fel si emotiile fara creier. Fiinta umana este un sistem complex cu o multime de factori care il conditioneaza si cu o multitudine de consecinte: biologice, psihologice si sociale.” Ca si calitatea relatiilor…
Giulia Fois
Traducere si adaptare Iuliana Alexa
Foto: GULIVER.
