Mama- fiica, o legatura greu de rupt

O mama care ameninta ca isi va dezmosteni fiica („Nu vrea decat banii mei“), o fiica ce vrea sa-si duca mama la azil („Nu vreau decat sa o protejez“).

Nici cu tine nici fara tine ar putea fi deviza unei relatii care nu poate fi nici rupta, dar nici reparata, uneori…

Fara indoiala, nu putine sunt mamele si fiicele care trec prin conflicte uneori greu de gestionat.

Laura, 34 de ani, o considera pe mama ei drept cea mai buna prietena. Este fiica ei unica si, la randul sau, este mama a doi copii (de 6 si de 3 ani).

Respinge viguros criticile sotului, care o acuza ca este dependenta de mama ei: „Ne sunam zi de zi, facem cumparaturi impreuna, o data pe saptamana luam pranzul impreuna… P

e scurt, avem o relatie de bune prietene. Ea nu se baga in viata mea intima, dar este foarte atenta la fericirea mea si la starea mea de bine“, spune tanara mama.

Inainte de a spune ca mama ei s-a mutat la mai putin de o ora de serviciul ei…

O complicitate putin iluzorie

Unde se incheie complicitatea, unde incepe fuziunea? Adesea, nu este simplu sa facem diferenta. „Mai ales odata cu anii ’70, cu aparitia rolului de mama-prietena“, constata psihanalista Malvine Zalcberg, „aceste comportamente de mare complicitate, care reduc distanta dintre cele doua femei, pot disimula cordonul ombilical netaiat sau relatii chiar si mai fuzionale.“

Telefon cotidian, cerere de sfaturi de fiecare data, povestiri de detaliu ale vietii intime, iata cateva manifestari cam abrupte ale relatiei de amicitie dintre mama si fiica.

Dar exista si alte moduri de a relationa, care se exprima in conflicte recurente, taceri lungi sau aparente distantari.

„Dependenta nu este necesarmente afisata ori materializata“, detaliaza Isabel Korolitski, psihanalista. „Putem, de asemenea, sa ne «incorporam» mama pana la punctul in care nu mai avem vreo legatura reala cu ea.“

Acesta a fost cazul lui V., 42 de ani, care a descoperit prin intermediul unei psihoterapii ca ea o lasa pe mama ei in continuare la carma vietii sale private, desi cele doua locuiau in orase diferite si la mare distanta si se vedeau de doar doua ori pe an.

„Dar asta nu ma impiedica sa ma vad cu barbati care sa ii convina ei, criteriilor ei. Mi-au trebuit un divort, o separare dureroasa si trei ani de terapie ca sa pot lasa loc si energiei mele personale.“

Radacinile dependentei

Daca vedem cu ochii mamei, daca imitam alegerile ei de viata sau felul cum arata ea, daca cercetam cum sa ii facem placere si sa ii satisfacem dorintele…

Fuziunea este polimorfa, ea depinde de istoria personala a fiecaruia si de dinamica familiala.

Se stie deja ca femeile foarte angoasate, infantile, nefericite in cuplu sau care au fost maltratate sau iubite prost de mamele lor, au adesea mame fuzionale. Fiicele lor vor deveni deci substitute, pansamente, un dublu sau cineva pe care se proiecteaza durerea…

Dupa Malvine Zalcberg, relatia de dependenta este, de asemenea, din partea fetei, „o cerere de clarificare asupra fiintei sale si feminitatii ei“. Dar mamele fuzionale nu pot raspunde, pentru ca ele insele nu sunt libere de capcana materna.

„Din feminitate ele nu au explorat decat varianta materna, nu pe cea a erotismului, a dorintei amoroase pentru un al treilea care sa puna capat exclusivitatii si dualitatii“, mai spune psihanalista. Ele nu pot, asadar, transmite fiicei o experienta totala a feminitatii.

„Voalul asupra acestui mister nu va putea fi ridicat decat daca mama isi va dori partenerul si va vrea sa fie dorita de catre acesta.“ Numai asa fetita nu va mai fi prizoniera mamei si va putea sa doreasca si sa fie dorita la randul ei.

Cabinetele psihanalistilor rasuna zi de zi de cuvintele mamelor care, prin seductie sau santaj sentimental, saboteaza veleitatile de libertate a fiicelor.

Z. isi interzice sa plece de langa mama, din oras, de mai bine de patru ani. „Mama e cardiaca, tata e pasiv, nu are nicio initiativa. Fratele si surorile mele se bazeaza numai pe mine, pe sora mai mare, avocata, care le rezolva pe toate… Dar cel mai grozav este sa o aud pe mama, care repeta de ani de zile: «Fara tine nu as mai fi fost aici…»“. Prea fina pentru a nu detecta santajul sau prea slaba sa ii reziste, Z. strange din dinti si face tot ce poate mai bine.

Cei mai mari perdanti in aceasta poveste? Sotii, cei care fac figura de accesoriu si care, daca rezista, gasesc si anumite beneficii ale situatiei; sau copiii, adesea „oferiti“ bunicii drept gaj al submisivitati si fidelitatii fata de mama.

„Fata face adesea un copil pentru a putea lua distanta si a trai pentru ea“, spune Isabel Korolitski. Si anumiti copii ajung sa-si oblige mama sa creasca, pentru ca o forteaza sa iasa de sub influenta mamei atotputernice.