Mame si fii, aceasta relatie minunata si capcanele ei

Intensitatea trairilor

Relatiile intre membrii unei familii sunt cele mai puternice legaturi existente. Legaturile dintre parteneri, parinti si copii, frati intre ei, implica cele mai inalte niveluri de atasament, afectiune, daruire si angajament. Cand apar probleme serioase in relatii, aceasta investitie emotionala pozitiva poate fi transformata in emotii negative. O tradare a legaturii – fie un abandon, un abuz sau o relatie extraconjugala – poate genera un nivel de ura la fel de intens precum iubirea existenta inaintea tradarii.

Prin urmare, gestionarea relatiilor in cadrul unei familii este o sarcina dificila pentru toti cei implicati. Iar, de regula, mama este cea in jurul careia se rotesc toti. Pentru ca mama este cea care petrece cel mai mult timp alaturi de fiecare membru al familiei ei – atat sot, cat si copii. Ea este, totodata, cea care va gestiona conflictele, indiferent ca este vorba despre o dezamagire a ei fata de partenerul ei sau chiar de un divort.

De regula, relatiile dintre mama si copii, indeosebi fiu, se schimba in cazul unui divort. Atunci, de multe ori, baiatul fie se simte responsabil sa preia anumite sarcini ale tatalui, fie este investit de catre mama cu… mai mult decat poate duce. Responsabilizarea fiului nu este o greseala, dar exagerarea rolurilor lui si schimbarea raporturilor mama-copil afecteaza dezvoltarea acestuia din urma, si nu intotdeauna in sens pozitiv. Fie ca este fortat sa se maturizeze, fie ca este condamnat direct sau indirect pentru anumite trasaturi comune cu tatal vinovat, aceste comportamente scapa uneori de sub controlul constient al mamei, care isi traieste propria drama.

Filip are 31 de ani si locuieste cu mama sa, vaduva de opt ani. „Nu odata m-a coplesit cu nevoile ei si m-am simtit santajat cu iubirea. Tata a murit cand aveam 23 de ani. De atunci, am eu grija ei. Mi s-a parut firesc, intr-un fel, la inceput. Desi erau divortati de cativa ani, tata venea si ramanea deseori la noi acasa. De cand nu mai este el insa, simt ca ma copleseste cu cerintele, pretentiile si nevoile ei. Traiesc inca in conflict cu ea, dar nu am reusit totusi sa plec de langa mama. Ma gandesc mereu ca numai pe mine ma are. Si, da, asa m-am obisnuit.“

Exista si cazurile extreme, cand relatia ajunge sa se sfarseasca fie cu o desprindere dureroasa, fie in cazul decesului. Dar dincolo de aceste cazuri, exista micile gesturi si comportamente pe care un parinte le poate lua in seama pentru a nu se ajunge la o situatie neplacuta.

Formarea barbatilor ideali

Alain Braconnier mai spune ca „femeile de azi revendica, pe buna dreptate, egalitatea sexelor. Printre ele, mamele baietilor doresc, cu siguranta, ca fiii lor sa nu ajunga acei macho pe care ele ii denunta si pe care uneori i-au cunoscut. Ele doresc deopotriva ca ei sa devina barbati impliniti si care sa se simta bine in pielea lor. Sa le sugerezi ca fiul lor, daca il iubesc prea mult, nu va deveni un barbat, si asta din vina lor, este ceva tulburator pentru ele, si aceasta nu face decat sa le culpabilizeze. Or, practica mea profesionala m-a facut sa constat ca dificultatile baietilor de a deveni barbati erau legate mai des de absenta reala sau afectiva a tatilor decat de o dragoste excesiva a mamelor“.

Dorinta mamei este aceea de a-si modela fiul in a deveni barbatul ideal dupa criteriile ei. Iar in educatia unui baiat, pentru a se ajunge la consolidarea comportamentelor masculine, este bine de stiut ca el va fi mai sensibil la fraze care se refera la ceea ce face decat la ceea ce este. Incurajarile este bine sa fie orientate in aceasta directie.

„Ca sa i se dea incredere in el, puteti sa ii spuneti fiului ca este minunat, asta o sa-i faca placere, dar el va interioriza si mai bine afirmatiile dvs. daca ii veti vorbi despre un comportament pe care l-a asimilat, de un efort pe care a putut sa il faca sau de un eveniment cand a fost la inaltime. La fel e si cu reprosurile si criticile: baietii sunt mai apti sa auda cuvinte care le ofera o imagine a ceea ce fac decat a ceea ce sunt.“

Autorul ne spune ca, in cazul baietilor, cu cat acestia se vor simti mai mandri de eforturile pe care le-au facut, cu atat vor continua sa le faca. Baietii se vor referi mereu, cu mai multa placere la succesul sau esecul actiunilor lor.

„Baietii duc mai departe numele tatalui“

Psihanalista Raisa Constantinescu ofera cateva insight-uri utile pentru o relatie mama-fiu sau mama-fiica senina.
Relatia mama-copil este un raport de dependenta indispensabil din perspectiva vitalitatii pen¬tru copil decat pentru mama. Identificarea cu ma¬ma depinde de valorizarea mamei de catre tata – exista situatii in care apar copiii inainte ca parintii sa constientizeze altceva decat iubirea sau atractia dintre ei.

Cand ingrijirile fetitei au fost terminate, interesul ei se va arata fata de un barbat aflat in apropiere chiar daca nu il cunoaste. Dar numai daca mama nu este indiferenta fata de acesta, iar daca o femeie necunoscuta apare, fetita se intoarce catre mama ei, pe care o cunoaste, interesul ei manifestandu-se fata de tatal ei aflat in apropiere mai mult decat fata de un barbat necunoscut.

Intr-un fel asemanator, baietelul este cel putin reticent fata de un barbat necunoscut si ceva mai apropiat de tatal sau, dar isi va manifesta atractia catre orice femeie aflata in apropiere. Cu conditia ca aceasta sa nu fie intr-o relatie conflictuala cu mama sa… Atractia fata de tata si atasamentul fata de mama – atentie: neconflictuale, stau la baza organizarii emotionale sexuale aflate in curs. Fetita spune ca va deveni „ca mama ei“, deci „mama ei ii va deveni fiica, in timp ce tatal va deveni sotul ei… “ Este momentul complexului Oedip.

Semnificatia aparitiei copiilor difera de la o familie la alta, dar si cultural, baietii fiind cei care duc mai departe numele tatalui, iar fetele obiceiurile, traditia, familia. Raportarea inconstienta nu este unidirectionala, ea se realizeaza permanent intre mama si copil pe parcursul intregii lor vieti. Aceasta raportare poate depinde de relatiile primare ale mamei respective si nu numai.

Relatia fetitei cu mama este conflictuala mai mult sau mai putin inconstient insa acest lucru se intampla oricum, chiar daca exista un fratior sau nu. Ceea ce amplifica poate aparitia fratelui sunt gelozia si invidia, si aceste sentimente pot fi ameliorate de prezenta si implicarea tatalui in cresterea copiilor.

Text de Iulia Barca
Foto: Guliver/Getty Images