Motivatii inconstiente ale avortului
Dreptul la decizie
Romania are o istorie incarcata de fantome pe teritoriul intreruperilor de sarcina. Inainte de ’89, sub teroarea unei politici demografice care interzicea avortul, pedepsind medicul cu inchisoarea si interzicandu-i dreptul la practica, nu putine au fost femeile care au recurs la metode empirice pentru a scapa de o sarcina intamplatoare. „Nu existau alte metode contraceptive – povesteste Irina, 45 ani, decat «calendarul», care nu era intotdeauna infailibil. Spaima ca as putea ramane insarcinata m-a urmarit ani de zile. Cand s-a intamplat prima oara, fiindca nu aveam nici cea mai mica informatie din familie sau de la scoala, am apelat cu mare jena la o prietena. Nu puteam sa tin copilul. Picasem la facultate, iar baiatul acela nu era capabil sa fie responsabil pentru el, daramite pentru o familie. Prietena mea m-a dus la cineva, o femeie, undeva intr-un bloc, unde mi s-a facut o sonda. A trebuit sa plec imediat. Mi s-a facut rau in taxi, am vomat. Tin minte ca eram imbracata in alb, ca si cand m-as fi dus la o nunta. Acasa am avortat dupa cateva ore. Nu a stiut nimeni din familie. Nu am uitat niciodata amestecul de durere, spaima si rusine. De aceea, cand am vazut filmul lui Cristian Mungiu, «4,3,2», senzatia de atunci a revenit cu o forta de pumn in stomac.”
Etapa aceea e depasita, asa cum spune si dr. Eva Cristescu: „S-au facut eforturi in ultimii 17 ani pentru ca accesul la informatii complete si corecte privind metodele moderne de prevenire a sarcinii sa fie la indemana tuturor. Cu toate acestea, femeile prefera sa culeaga informatiile din grupul de prieteni sau colegi, in felul acesta miturile si prejudecatile capatand pentru multe dintre ele valoare de adevar absolut. Deseori, medicul nu are nici macar posibilitatea de a corecta, pentru simplul fapt ca nu este intrebat. In plus, sunt ingrijorator de multe adolescente care isi incep viata sexuala avand ca singura informatie despre metodele moderne de contraceptie faptul ca lor nu le sunt accesibile din pricina varstei prea fragede, fapt complet neadevarat. Indiscutabil, numarul avorturilor a scazut mult, si asta se datoreaza accesului la metodele moderne de contraceptie si la informatiile despre acestea. Sunt insa convinsa ca, daca am reusi sa convingem femeile sa vina la medic, numarul avorturilor, dar si al copiilor abandonati ar scadea si mai mult”, puncteaza Eva Cristescu.
In Franta, perspectiva se schimba. Concluziile unei anchete despre avort sunt inspaimantatoare: din ce in ce mai putini medici efectueaza avortul. Mijloacele care le sunt acordate se reduc vazand cu ochii, iar politicienii se spala pe maini in legatura cu lucrul acesta. Femeile trebuie sa sune de vreo zece ori ca sa obtina o intrevedere. Foarte adesea ele sunt intampinate intr-un mod deplorabil si trebuie sa suporte discursuri moralizatoare. Acelea care sunt lasate sa astepte mult timp, uneori deliberat, se duc in Olanda, de exemplu, unde termenul legal este fixat la douazeci si doua de saptamani.
Exprimarea unei dorinte
Aparent, sarcina si intreruperea ei sunt doua momente contradictorii. Dar ele, inconstient, sunt legate de aceeasi functie simbolica: ele vorbesc despre un fapt de neconceput, despre o ruptura, despre gasirea unor limite. O dorinta se exprima in corp. Ea nu are legatura cu un copil concret, care vine pe lume si la care trebuie sa se renunte. Pentru toate femeile, „a dori un copil inseamna, inainte de toate, sa aduca pe lume copilul care au fost si, intr-un anume fel, sa ia locul propriei mame”, scrie Monique Bydlowski. In anumite momente, aceasta dorinta nerealista poate sa coincida cu placerea rationala de a naste un copil. Dar, de asemenea, ea poate sa erupa in situatii complicate. Mai mult decat o dorinta imatura, este vorba despre o dorinta de sarcina, care se va termina printr-o intrerupere voluntara a ei. In orice caz, evenimentul o determina pe femeie sa se autoexamineze si sa se schimbe. Cum e sa fii femeie intr-un anumit moment al vietii, cu un anumit barbat? Prin experienta sarcinii si a intreruperii, o jumatate din fiinta femeii incearca sa afle ce se intampla. Cealalta jumatate, uneori, este respinsa.
