Nevoile afective in primul an de viata al copilului

Intre teoriile conform carora plinsul dezvolta plaminii noului nascut si adevarul demonstrat stiintific este o mare distanta. Copilul nu plinge fara sa aiba un motiv. Un disconfort fizic, chiar daca nu foarte mare, trebuie anuntat, iar plansul este singura cale prin care poate el sa o faca. Plansul are rostul de a chema in ajutor. Are vreun rost sa-i refuzam ajutorul sau sa-l intarziem? Nu cumva micul pui de om se va simti abandonat?

O cale: mai multe aspecte

Mamele invata rapid sa reactioneze la diferitele semnale pe care le transmite bebelusul lor prin plins. Plinsul ca semnal variaza in functie de starea bebelusului: daca ii e frig, este ud, ii e foame sau are nevoie de alinarea oferita de vocea mamei si de caldura unei imbratisari. Tatii ajung sa se implice rapid si, mai tirziu, fratii mai mari, alti membrii ai familiei si prieteni se implica la r¢ndul lor. Acesti copii norocosi ajung in cele din urma inconjurati de o orchestra de ingrijitori si admiratori.

Invaluiti de atentie, dobindesc rapid o gama impresionanta de abilitati si cunostinte si mintea lor activa, mereu ocupata etaleaza intelegerea unei parti infinit mai mari din ceea ce i inconjoara.

Timpul si atentia de care au nevoie sugarii si copiii mici sunt confirmate de stiinta. Contextul unor relatii care sa confere siguranta este vital pentru procesul de invatare; la fel, reactia la semnalele unui bebelus e esentiala pentru dezvoltarea creierului. Asa cum exercitiul este necesar pentru dezvoltarea oricarei abilitati sau intelegeri, interactiunea dintre bebelusi si cei care ii ingrijesc defineste traseele permanente din creierul lor si legaturile dintre ele. In acest mod unic, astfel de actiuni si reactii sunt arhitectii principali ai creierului lor.

Un aspect al acestei cunoasteri provine din observatiile pe termen lung asupra copiilor si din studiile efectuate de pionierii din domeniul dezvoltarii copilului, ambele fara beneficiul tehnologiilor noi. Ele confirma cit de important este ca parintii sa interactioneze fizic cu bebelusii lor, caci aceste actiuni reprezinta traducerea in plan fizic a iubirii si grijii necesare pentru dezvoltarea creierului in primii ani.

Parintii lui Mandy si surorile ei mai mari i au oferit aceste reactii fizice. Ca urmare, Mandy a inflorit. La cei trei ani ai sai, este increzatoare, activa, afectuoasa si are o dorinta inepuizabila de a invata. Reactioneaza la explicatiile si sugestiile parintilor ei si pune in permanenta intrebari.

Parintii lui Mandy nu s au gindit niciodata la miracolele pe care le au provocat. Relatia cu fetita lor a sustinut si sporit toate abilitatile micutei si toate cunostintele pe care le a dobindit. Si nu doar abilitatile, ci si dorinta ei vie de a si exersa realizarile si de a progresa in privinta lor. Pentru Mandy, sursa interna de placere este intarita de reactiile parintilor ei, astfel ca i se consolideaza stima de sine.

Siguranta acestui parteneriat i a permis in pruncie sa exploreze, sa inceapa sa comunice si sa intre in contact cu ceilalti. Insa un lucru mai presus de toate i a adus premiile ce incununeaza primii ani ai copilariei. Acesta a constat in devotamentul mamei si tatalui ei, un devotament unic, care nu apare in nici o alta relatie din viata. Premiile cistigate au fost o identitate, curiozitatea si dorinta de a invata, de securiza si de a sustine atasamentele si rezistenta in fata stresului anticipat.

Atasamentul: inima omeniei

Din senin, Jason incepe sa se poarte urit la gradinita. Tamara refuza pe neasteptate sa se duca acasa la bunica ei. Crystal a incetat sa mai manince mincarea ei favorita si protesteaza c¢nd e vorba sa mearga la culcare. Parintii acestor copii analizeaza ce s a intimplat si cauta o explicatie care sa le permita sa si ghideze copiii lor pentru ca acestia sa si depaseasca problemele. In spatele acestei reactii se afla atasamentul de neegalat fata de copiii lor.

Acest atasament si empatia fata de altii se afla si in centrul nevoilor copiilor. Este cea mai importanta dintre toate capacitatile pe care trebuie sa le dobindeasca. Este esentiala pentru ca ei sa se poata bucura de viata si pentru relatiile lor intime viitoare. Le influenteaza procesul de invatare si determina ce fel de parinti si parteneri vor fi. Actioneaza ca o protectie puternica in fata vatamarii sau abuzului in plan afectiv, adaugindu se temeliei initiale a puterii lor de refacere lor.

La fel ca toate celelalte capacitati, atasamentul este dezvoltat, mediat si organizat de creier. Efectele, care incep de la atentia calda si sensibila a mamei, modifica chimismul si structura creierului in formare al bebelusului. Arhitectura si functiile ulterioare ale ariilor cerebrale implicate, la fel ca altele, se dezvolta intr un proces bidirectional intre copil si reactiile parintilor.

Atentia plina de sensibilitate merge dincolo de nevoile fizice de caldura si mincare, pina la medierea contactului bebelusilor si copiilor mici cu mediul si adaptarea la dispozitiile si preferintele lor. Ingredientele sunt lucruri pe care le consideram de la sine intelese. Nimic aparent special: sa tinem copilul in brate, sa l leganam, sa i cintam, sa l incurajam si sa l laudam, cantitatea acestor interactiuni fiind esentiala. Din tot acest potop de experiente senzoriale, atingerea fizica pozitiva este vitala.

Aceste experiente ale bebelusilor si copiilor mici construiesc retelele atasamentului si alte doua zone vitale din creierul lor. Una dintre ele aduce sentimentul rasplatii si al placerii care vine odata cu atasamentul. Sa ai prieteni, familie, sa fii apropiat de parinti sunt lucruri care te fac sa te simti bine. Absenta acestui simtam¢nt poate genera probleme devastatoare. La fel de importante sunt si celelalte circuite create. Acestea aduc intelegerea nevoilor si trairilor afective ale celorlalti. La fel ca atasamentul, empatia este esentiala pentru viata de familie si siguranta comunitatii mai largi.

Primul an de viata este cel mai insemnat din punctul de vedere al capacitatii copilului de a si crea atasamente. Reactiile sunt modificate si se schimba pe masura ce copilul creste, insa ele pastreaza acest miez esential. Ingrijirea fizica incepe cu mama, dar bebelusii si copiii mici sunt gata sa se ataseze de orice persoana disponibila constant si iubitoare. Acestia sunt copii norocosi. In plus, ei se bucura de dragostea si protectia tatalui, a familiei largite, a bunicilor si vecinilor sau prietenilor de familie.

Experientele si ocaziile suplimentare le intaresc atasamentele si le largesc cunoasterea. Mersul la supermarket cu o bunica rabdatoare, care raspunde la toate intrebarile poate fi o experienta mult mai palpitanta si mai informativa decit aceeasi activitate in compania unei mame grabite.

Studiile asupra copiilor din centrele de ingrijire cu program prelungit, crese sau gradinite cu personal bine pregatit, indeminatic si cu un numar redus de copiii la fiecare adult confirma acest fapt. Relatia copiilor cu cei care le asigura ingrijirea si atasamentul fata de ei nu le slabesc legaturile cu parintii si, in multe cazuri, deloc surprinzator, le sporesc abilitatile cognitive si verbale.

Mai multe despre debutul copilului in viata, in cartea