Parinti – adolescenti: cheile comunicarii
Vrea sa fie diferit
„Imi tot repeta ca nu-l inteleg“
El insusi nu se intelege adesea, caci este prada unei multimi de aspiratii contradictorii. Prin „a ma intelege“ el vrea sa spuna „a ma prinde“, caci adolesecentul se teme ca va fi „scapat“ de parintii lui. El vrea sa se diferentieze, sa fie nou, original. Pentru a-si atinge scopul, el nu crede nimic din ceea ce il asiguri ca stii despre aceasta varsta. Daca ar crede, s-ar simti schematizat, incadrat in tipare. Adolescentii trec prin asta: descopera, in aceasta perioada ca sunt unici si pretiosi.
„Parca este pe alta lume“
Abordam „noul paradox al adolescentei“: el are nevoie de o bula protectoare, dar in asa fel incat sa-si faca absenta ostentativa. Este legitim sa se poata izola in spatiul propriu: pentru a telefona amicilor, pentru a trimite e-mail-uri… Aceasta intimitate trebuie respectata, in special batand la usa lui atunci cand vrem sa intram. Dar nu trebuie nici incurajata o deriva antisociala: fara mp3 player la masa, de exemplu. Iar daca ramane in camera sa in permanenta, incearca un dialog cu el. Acesta este un semn de suferinta.
Un tumult impartasit
– „Nu avem niciodata discutii adevarate“, „Nu fac decat sa ma controleze“, „Ma hartuiesc cu intrebari“… Aceste citate, postate pe formul „Adolescenti“ ai revistei psycholgies.com demonstreaza ca, in cuplul parinti-copii, tumultul din sufletul adolescentilor este la acelasi nivel cu cel din sufletul adultilor.
– Cand cuvantul celor mai mari nu mai este resimtit ca o agresiune sau ca ceva strain, acesti adolescenti se intorc cu placere catre un tert, care le-ar putea da reculul necesar pentru a-si forma o opinie si… pentru a reinnoda relatiile cu parintii lor. Caci, paradoxal, dificultatile de comunicare sunt, de asmenea, adesea, semnele unei iubiri puternice. Ca dovada, iata ce zice Liana: „N-am decat 16 ani dar traiesc adesea cu teama ca mi-as putea pierde parintii.“
Foto: shutterstock.com
