Pasii principali in meseria de parinte

Unde este tatal?

Ei bine, nici lui nu ii este mai usor. El nu stie cum sa isi ia bebelusul. si el este trimis, de asemenea, la propria sa copilarie. Derutat de labilitatea emotionala a sotiei, impresionat de transformarile corporale, de spectacolul nasterii, de aceasta relatie carnala intre copil si mama lui – din care se simte exclus – el isi cauta rolul de sot si totodata de tata. Avea o iubita, o amanta, iar acum se gaseste pus in fata unei mame.

Voiam mereu sa ajut la schimbatul scutecelor”, povesteste Paul, „dar sotia mea venea fara incetare sa priveasca peste umarul meu si sa verifice daca fac bine… ma simteam controlat.“ Unele tinere mame, in fine, nu isi lasa partenerul sa se ocupe de bebelus, sau nu „in felul lor“. Adesea, in istoria personala a acestei mame apare faptul ca propria ei mama nu ii lasa loc tatalui ori ca nu era capabila sa-l faca activ pe tatal ei, adica sa il faca sa fie prezent prin discursul propriu, prin gandurile proprii.

Adesea, neindemanarea barbatilor este indispensabila: foarte devreme, noul nascut percepe diferenta de calitate intre pieptul matern si cel patern, intre tipurile de „holding“ (tinerea in brate), de „handling“ (felul in care este „manevrat“ pentru a fi schimbat) sunt structurante pentru el. La inceput, tatal trebuie sa fie prezent langa sotia sa pentru a o „separa“ de bebelus. El o sustine, ajutand-o sa gaseasca distanta potrivita fata de copil: locul acestuia din urma este in patut, daca e posibil chiar in propria camera, si nu in patul parintilor sai.

Cresa, bona, bunici?

De la inceput si, daca contextul familial o permite, tatal trebuie sa vegheze in egala masura ca si bunicii sa participe la ingrijirea bebelusului, dar fara ca vreodata acest lucru sa puna in umbra eforturile parintilor. Sfaturile bunicului, experinta bunicii, toate aceste bune intentii care sunt si ele niste proiectii pot destitui tanara mama in loc s-o ajute sa-si preia locul.

La fel cum se lasa adesea cam trei luni pana la anuntarea sarcinii (pentru ca simti nevoie sa protejezi ceea ce se naste in tine), noul trio are nevoie de o perioada de intimitate si de a-si proteja legaturile exclusive, inainte de a se reface pe plan social. A intalni, in aceasta perioada, cupluri care au deja un copil, a se indentifica cu ei, le permite parintilor sa isi depaseasca angoasele normale la niste parinti debutanti.
Cresa, bona la domiciliu sau asistenta maternala?

Nici o solutie nu este mai buna decat alta. Dar, daca o faci inainte de trei luni, s-ar vorbi despre o ruptura precoce de bebelus. Mama traieste inca, alaturi de micutul ei, o legatura profunda: copilul nu mai este „inauntru“, dar se raporteaza la fel si „afara“: oricine i-ar atinge bebelusul ar incalca practic un teritoriu care este al ei.

O intoarcere intr-o casa haotica poate rezerva un prim an armonios si vice versa. Copilul ne face sa invatam ca a fi parinte este intodeauna un pic „inadecvat“.

El ne trimite la limitele noastre uma­ne, ne ajuta sa renuntam la tot ceea ce am mostenit in stadiu infan­til. De altfel, daca am fi fost pa­rintii perfecti, i-am indeplini toate necesitatile copilului nostru. si daca acesta n-ar mai avea experienta a ceea ce ii lipseste, n-ar avea deci nici spatiu pentru dorinte si vise, n-ar mai putea crea si trai in spatiul creat de propria sa subiectivitate. Noi trebuie doar sa conti­nuam sa fim macar pe aproape cel mai bun parinte, pentru a-l parodia pe Winnicott, care vorbea despre „good enough mother“.

Un bebelus face sa se nasca in noi di­mensiuni necunoscute. Fericirea tuturor acelor „prime dati“ (primii pasi, primele cuvinte) ne vor face repede sa uitam primele dificultati. Un simplu suras va fi de ajuns…

Pentru ca sunt neexperimentati, parintii se simt nedreptatiti

–  Distributia rolurilor naste in ambii parinti puternice emotii: se trece de la o relatie duala la o triada in care femeia se pozitioneaza in locul mamei sale, barbatul in locul propriului sau tata etc. Propria lor copilarie iese la suprafata.
–  Fiecare trebuie sa-si gaseasca locul. Cu copilul sau, femeia are o relatie carnala si fuzionala, din care barbatii sunt exclusi. Frustrarile copilariei sau angoasele adolescentei influenteaza relatia afectiva pe care fiecare dintre cei doi o dezvolta cu copilul.

Libidioul, cand sus, cand jos

–  Pe planul sexualitatii, poate exista un decalaj intre dorintele si asteptarile barbatilor si cele ale femeilor. Tinerele mame, in fine, traiesc raporturi carnale cu copii lor, dar dezgolite de orice genitalitate. „Sunt implinita prin tandretea, mirosul, grija pentru acest bebelus care imi incalzeste sufletul, povesteste Maria.

Dorinta sexuala a sotului meu ma readuce la un nivel de care nu am chef…“ „De la nastere, epiziotomia mi-a facut rau, spune Olga. Mi-e teama sa fac din nou dragoste, sa ma expun, sa fiu atinsa inauntru. Lui i-am spus ca trebuie sa mai asteptam cateva luni. Ce sa fac?“ Pentru ca ele au invins, prin nastere, o pierdere a integritatii corporale, tinerele mame trebuie mai intai sa isi reintegreze trupurile, pana la a gasi dorinta celuilalt…

–  Nu va mai fi niciodata la fel: a pastra momentele in doi departe de bebelus este vital pentru a relansa dorinta in cuplu. A evada doua ore la cinema, a sta lipiti unul de altul, sunt clipe peretioase.

Adaptare de Alina Iordanescu

Foto: Guliver / Photonica; dreamstime.com; shutterstock.com