Putem sa crestem copii optimisti?
Vrem sa le transmitem copiilor nostri bucuria de a trai, in loc sa-i influentam cu starile noastre negative. Pentru a-i ajuta sa mearga in directia cea buna, iata cu ce sfaturi vin parintii si psihologii.
Putem sa le insuflam copiilor nostri o stare de bine ori optimismul este inscris in bagajul lor ADN?, se intreaba specialistii. Imposibil astazi sa pui totul pe seama ereditatii, influenta genetica nefiind inca suficient studiata. Dar putem deduce unele lucruri pornind de la cercetarile asupra depresiei si starii de spirit antrenata de depresie – pesimismul. O echipa de la Universitatea din Columbia, SUA, a realizat in anul 2000 un studiu pe 380 de copii care a demonstrat ca tulburarile depresive in randul copiilor si adolescentilor sunt mai raspandite daca parintii sunt depresivi.
Cercetatorii spun ca acei copii care au suferit de pe urma pesimismului parental de foarte devreme risca sa devina ei insisi adulti depresivi. Capacitatea de a fi pesimist sau optimist se dezvolta astfel ca o amprenta asupra celor mici, pentru ca acestia sunt ca niste „bureti” afectivi. Pedopsihiatrii stiu bine acest lucru: exista ceea ce parintii vor sa transmita intr-o maniera deliberata progeniturii lor si ceea ce se transmite fara voia lor.
Din fericire, optimismul se poate transmite si prin imitatie. Prin comportamentul lor, prin felul cum aleg sa traiasca, parintii devin modele pentru copii. In materie de optimism, ce este mai eficient: „ce spun eu” sau „ce fac eu”? Fiecare parinte are raspunsurile si tehnicile sale de educare a propriului copil.
A-ti face timp pentru copiii tai ca sa vorbesti cu ei si sa le explici anumite realitati si emotii, iata o atitudine care permite dezamorsarea angoaselor. Gasirea unei fraze pozitive pe care le-o repetam, de genul „nu exista problema fara solutie”, participa la aceasta educare a optimismului. Copilul poate sa interiorizeze acest adevar si sa si-l repete in momentul unei lovituri dure a vietii.
| Patric, 41 de ani tatal lui Stefan, de 11 ani „Daca Stefan al meu vede la televizor imagini care il nelinistesc eu ii propun sa discutam acel lucru si el imi spune ce simte. Daca este ingrijorat, eu ii spun ca exista lucruri urate in viata, dar ca sunt tot atatea lucruri bune pe lume. Si ca aceste lucruri urate sunt necesare ca sa le putem aprecia pe cele bune.“ |
Dar cuvintele parintilor trebuie sa fie in perfect acord cu actele lor. Discursul asupra lucrurilor frumoase din viata se imprima mai greu in inconstientul copilului decat propria lui experienta: mersul cu familia in padure, privitul norilor… A-l incita sa-i ajute pe ceilalti, pe copiii de la scoala de exemplu, este o alta ocazie care il face sa traiasca emotii pozitive, care ii dau un sentiment de utilitate si ii demonstreaza ca omul nu este capabil numai de violenta, asa cum aude la stiri…
