Putem sa crestem copii optimisti?
| Sofia, 42 de ani mama Paulei si a lui Dan „Catre varsta de cinci ani Dan a facut crize de plans aproape zilnic. Am pus la punct un ritual pe care il urmam in fiecare zi: in timpul cinei fiecare din cei din jurul mesei trebuie sa spuna o gluma sau o povestioara vesela pe care a trait-o zilele trecute. Astfel ca zilele nu au mai trecut sub semnul stresului.” |
Propune un ritual care sa fie un reper pozitiv al copilului tau.
Este un avantaj. Proiectandu-se in viitorul apropiat, el se detaseaza de clipa prezenta in care isi traieste angoasa. Intr-un sens mai general, notiunea de proiect este inseparabila de cea de optimism. Fara un obiectiv la care sa se raporteze, pesimismul se instaleaza imediat. De unde si necesitatea de a vorbi cu copiii despre visele si proiectele de viitor: dar fara a face un bilant al competentelor! In plus, pentru a dezamorsa fricile, umorul este mereu salvator.
Destinde si permite relativizarea… insa nu trebuie sa devina un mijloc de evitare a sursei angoasei la copil. Aceasta nu dispare; doar se exprima diferit. De unde si necesitatea de a discerne cauzele si de a-i incita pe copii sa vorbeasca, sa aiba incredere in ei.
Sa-i invatam pe copii sa dedramatizeze. Este indispensabil. A sti ca altii pot fi mai nefericiti decat el nu-l ajuta sa se simta mai bine. Nu in raport cu altii trebuie sa se simta el mai bine, ci in raport cu sine insusi. „Astazi tu te nelinistesti sau ai avut un esec scolar, dar aminteste-ti ca saptamana trecuta ai avut rezultate bune, ai depasit o dificultate care parea de netrecut“… Scopul este sa-i aratam nu ca situatiile se schimba in functie de individ ci ca ele evolueaza in timp si in viata.
| Domnica, 45 de ani mama Ancutei, de 14 ani „Cand simt ca fiica mea este nelinistita cu privire la viitorul ei, ii relativizez aceste temeri amintindu-i ca alti copii au mult mai putine sanse, ca situatia putea fi mai rea si ca depinde numai de ea sa evolueze in bine. Viitorul poate fi roz daca il lasam sa fie astfel.” |
Copilul are nevoie, ca toata lumea, sa-si aminteasca de reusitele sale sau de problemele pe care a stiut sa le rezolve. Este rolul parintelui sa-i aminteasca aceste lucruri. Pentru a-si proteja copilul de cea mai mica intamplare dura, majoritatea parintilor incearca sa-l scuteasca de realitatea aspra si il consoleaza imediat, raspunzand tuturor cererilor lui sau actionand in locul lui. Nu este o atitudine buna! Optimismul este o forta care se dezvolta la fel de bine prin greutati cat si prin stari de bine. A-l lasa sa experimenteze frustrarea de la cea mai mica varsta si a-l face sa inteleaga valoarea efortului este esential. Cu conditia sa fim prezenti langa el si sa-i ascultam problemele si nelinistile.
