Putem sa crestem copii optimisti?
| Mirela, 38 de ani mama a doua fetite „In serile in care ma simt deprimata il las pe sotul meu sa se ocupe de fete. Imi spun ca este singurul mijloc de a nu le transmite „undele mele negative…” |
Fiti autentici, nu z¢mbiti fortat! Copiii sunt receptacule imediate ale starilor noastre negative. In aceste momente este mai bine sa-i puneti in contact cu persoane mai vesele, explicandu-le in prealabil: „Sunt un pic trista in acest moment, se mai intampla, dar ma straduiesc sa-mi revin.” Copiii se contamineaza de starile negative ale parintilor si nu vor intelege sensul tristetii proprii. Daca nu te simti in stare sa te joci cu el si sa-i imprimi o stare pozitiva, roaga-l pe partener sa se ocupe de el.
Asta pentru ca fiul sau fiica ta sa nu se ingrijoreze peste masura pentru parintele lui si sa nu se culpabilizeze. In al doilea rand este linistitor. Parintii pot avea idei negre, deci e normal sa le aiba si copii pe ale lor din cand in cand. In acest fel, cand este trist nu se va simti vinovat. Dar copilul nu are nevoie de detalii despre problemele parintilor. Facandu-l confidentul starilor negative, exista riscul de a dezvolta la el tendinte depresive. Chiar cand se simt foarte tristi, parintii trebuie sa gaseasca modalitati de a le imprima copiilor stari de bine. Optimismul pe care il transmit parintii trebuie proiectat in viitor. „Ai toate posibilitatile de a fi un copil fericit si de a avea o viata fericita…” Sunt fraze de incurajare care, insotite de gesturi de sustinere, de ascultare si de dragoste, ii dau copilului increderea in sine si in viitor.
„Copilul exprima in joc tot ce il fram¢nta”
Multi parinti isi dau seama cu greutate, sau chiar deloc, in ce stare de spirit se gaseste copilul lor. Asta pentru ca cei mici au un limbaj al lor, dar care poate fi totusi decriptat si inteles. Loredana Banica, psiholog si asistent de psihodrama la Universitatea „Spiru Haret“, explica felul in care ne putem intelege micutii.
1. Care sunt semnele ca un copil este deprimat?
Nu vrea sa manance, are tulburari de somn, are o atitudine negativa, nu vrea sa faca nimic, nu relationeaza cu alti copii… In desenele lui pot aparea, de multe ori, culori mai inchise, mai sumbre… Apoi, in joc, un copil poate exprima tot ce simte. Poate alege teme legate de boala sau trateaza lucrurile mai pesimist. Foloseste replici ale adultilor, pe care i-a auzit in situatii stresante. Jocul este oglinda trairilor lui.
2. Ce trebuie sa faca un parinte care constata ca e ceva in neregula cu copilul lui?
Sa-l duca la un psiholog, ar fi una dintre solutii. Replica tipica – „eu stiu mai bine ce e cu el” – poate conduce la greseli mari. Ca parinte, tinzi sa-l incadrezi intr-un sistem al tau de reprezentari, sistem care poate ca nu este cel mai bun. In plus, nu trebuie comparat cu alti copii. Foarte adesea, copilul aude: „Uite, Madalina de la etajul 3 saluta pe toata lumea, mananca tot si spune poezii.“ Nu e corect. Fiecare copil are ritmul sau.
3. Ca parinte, cum trebuie sa te comporti cu copilul, pentru ca el sa creasca armonios?
In primul rand, trebuie sa vorbesti mult cu el. Sa incerci sa intelegi ce simte, ce gandeste, etc. Trebuie sa te joci cu copilul tau, macar o jumatate de ora pe zi, sa te implici activ, nu doar sa-l supraveghezi. Nu trebuie sa-i dai niciodata senzatia ca nu ai timp de el, sau ca preferi sa faci altceva. Dar, mai ales, nu-l judeca. Daca faci asta, va evita sa-ti vorbeasca. Si ai grija, fiindca gesturile tale nepotrivite sau grabite il pot transforma intr-un adult inhibat si deprimat.
de Anne Laure Gannac
traducere si adaptare Iuliana Alexa.
