Sa descifram timiditatea copiilor

Interviu realizat de Catalina Cristescu

Mihaela Zaharia este psiholog, trainer, coach si sustine cursuri pentru parinti, cursuri business in cadrul Mind Master.

Cum explicam timiditatea copiilor? Va afecta foarte mult viata de adult? Un copil timid nu va fi un adult de succes, ci unul introvertit si fara incredere in el? Un psiholog cu experienta raspunde catorva intrebari esentiale.

Poate fi timiditatea interpretata ca mecanism de aparare?
Timiditatea nu este in sine un mecanism de aparare. Mecanismele de aparare, in sens comun, constituie „instrumente” care apar constient sau inconstient, in vederea protejarii sinelui, si cuprind masuri defensive sub diferite forme, in diverse situatii stresante. Totusi pornind de la timiditate si mai ales dincolo de timiditate, in timpul terapiei pot fi identificate anumite mecanisme de aparare.

Care sunt implicatiile sociale ale timiditatii la copii?
Un copil timid are multe neajunsuri pe plan social, atat cu ceilalti copii, cat si cu adultii. Timiditatea ii impiedica sa initieze contacte sociale, asa ca un copil timid va sta mai mult izolat. El nici nu va raspunde cu usurinta solicitarilor de a interactiona venite din partea altor copii, astfel va avea mai putini prieteni, desi poate isi va dori anturajul lor.

Nu va invata sa se joace in grup, de exemplu sa joace fotbal sau jocuri care presupun atingeri fizice. Ii va fi greu sa se expuna prin miscari in fata altora, ceea ce il va face sa evite sa danseze, lucru aproape “obligatoriu” la o petrecere.

Si se formeaza un cerc vicios: daca la inceput ceilalti copii ii vor cauta compania, cand vor vedea ca el refuza tot timpul, nu il vor mai invita, ceea ce sporeste si mai mult tensiunea copilului timid. El ar vrea sa li se alature, dar cum nu are puterea sa o faca singur, ar fi mai usor daca l-ar invita cineva. Insa in timp aceste invitatii ar putea sa dispara, mai ales daca el ramane in acelasi grup unde colegii il cunosc de mai multi ani (la gradinita, la scoala).

Un alt efect negativ asupra copilului timid in societate este dat de faptul ca el evita sa spuna ce stie in fata altora. Astfel incat ceilalti pot considera usor ca el nu stie nimic. De aceea la scoala copiii timizi se descurca mult mai bine la testele scrise decat la cele orale. Chiar daca sunt foarte destepti si au invatat, la evaluarile orale, emotivitatea crescuta ii impiedica sa acceseze informatiile pe care le stiu deja.
Un alt neajuns este perceptia celorlalti care pot sa interpreteze un copil timid ca fiind neprietenos, snob sau arogant.

Dar cand vor deveni adulti?
Cam aceleasi implicatii sociale ale timiditatii intalnim si la adulti, desi cadrul se schimba. Adultilor le va fi greu sa isi faca prieteni noi, sa se integreze intr-un colectiv la un nou loc de munca. Sau sa faca cunostinta cu parintii colegilor de clasa ai copilului lor. Le va fi greu sa ceara ceva colegilor sau sa ii refuze, sa solicite o intrevedere cu seful sau sa ceara o marire de salariu. Vor avea emotii si se vor consuma foarte mult daca vor fi pusi sa tina un discurs in fata departamentului.

Chiar si atunci cand vor primi un premiu si vor fi invitati pe scena. Cand vor intalni persoane de rang superior din aceeasi firma sau din alta, din tara sau din strainatate. De regula nu vor dori sa fie sefi sau manageri. Vor prefera joburi de specialisi in care isi vor face treaba foarte bine fara sa trebuiasca sa aiba o mare interactiune cu altii.

Pot continua sa evite sa priveasca persoanele in ochi atunci cand discuta cu ele si sa se simta stanjeniti cand altii o fac.

Uneori timiditatea, la fel ca in cazul copiilor, ii impiedica sa rezolve cu succes o sarcina daca aceasta presupune initiativa in interactiunea cu altii. Daca a ajunge la timp la o intalnire intr-un oras nou tine de a pune o intrebare unui politist pe strada, e posibil sa prefere sa se invarta cu masina prin oras si sa rateze intalnirea decat sa abordeze o persoana straina cu o intrebare.

Un alt efect in viata unui adult timid este faptul ca de obicei timiditatea este insotita de un sentiment de inferioritate, de o stima de sine scazuta ceea ce face sa refuze sau sa evite sarcini mai complexe si sa isi infraneze astfel dezvoltarea profesionala, desi la nivel de potential intelectual ar fi foarte capabili.

Cum integram intr-un grup un copil timid?
Integrarea in grup a unui copil timid se face in ritmul pe care el il suporta confortabil dar progresiv. Adica cu pasi marunti, dar continuu. La inceput i se vor da sarcini individuale pe care sa le realizeze cu succes, crescandu-le complexitatea in timp. Daca va evita sa vorbeasca in fata grupului, nu trebuie obligat sa o faca, dar nici nu va fi absolvit de aceasta sarcina.

Poate nu vrea sa vorbeasca atunci cand e randul lui, dar ar putea sa vorbeasca la sfarsit. Sau dupa-masa ori a doua zi. Poate are nevoie de sprijin. Cand copiii sunt mici gama de trucuri este foarte mare: povesti, “baghete”, “formule magice”… Fetita mea a ajuns sa spuna poezia pe scena singura, cu succes, doar avand in mana un biletel cu aceeasi poezie scrisa de mine, desi ea nu stia sa citeasca. Insa strategia a functionat!

In acelasi timp ceilalti copii trebuie invatati sa nu se comporte inadecvat fata de copilul mai timid: sa nu rada de el, sa nu il porecleasca, sa nu traga de el, sa nu vina toti deodata asupra lui etc.

Timiditatea poate insemna lipsa de incredere in sine?
Timiditatea este deseori insotita de lipsa increderii in sine. Uneori timiditatea este rezultatul esecurilor obtinute anterior ceea ce determina copilul sa evite sa se mai expuna riscurilor. Daca la o petrecere un baietel invita la dans o fetita si ea il refuza, apoi invita alta si ea il refuza, apoi alta si primeste acelasi raspuns, e foarte posibil ca in curand el sa nu mai initieze nicio astfel de invitatie si sa ajunga sa interiorizeze credinte de genul “eu nu sunt in stare”.

Nu e o timiditate inascuta, din contra, e o inhibare a unui comportament de initiativa datorita raspunsurilor nesatisfacatoare obtinute. In astfel de cazuri e bine sa fim alaturi de copil, sa indentificam imediat astfel de situatii, sa discutam cu el, sa il sustinem. Sa descopere ce poate face diferit ca sa aiba succes si sa il sprijinim sa accepte si raspunsurile nedorite. In timp ce merge totusi mai departe, perseverand prin modalitati diferite fata de cele anterioare sortite esecului.