Sa ne cunoastem parintii
Ne-au iubit, ne-au educat, credem ca stim totul despre ei. Uneori reprosurile si intrebarile se mai fac auzite. O copilarie dificila, traume, frustrari… ce trebuie sa cunoastem din povestea lor pentru a o intelege pe a noastra?
„Am fost ocrotita de maica-mea pana la sufocare”, spune Paula S. „Vorbind cu ea despre copilaria ei am inteles foarte multe lucruri, insa. Ea a fost data la internat de catre parintii ei si a vrut sa-mi ofere mie infinit mai multa afectiune decat a primit ea cand era mica”. Se stie, povestea noastra se construieste prin intermediul parintilor nostri. Este chiar dependenta de ei. Alegerile pe care le fac parintii in legatura cu noi corespund atitudinilor lor interioare, ca reactie la ce au trait ei, afirma psihanalistii. A cunoaste povestea lor de viata este o conditie esentiala pentru a o intelege pe a noastra. Asta ne permite sa ne situam in „romanul familial”, sa ne intarim sentimentul de apartenenta la familie si astfel sa ne simtim mai in siguranta. Ioana M. are acum 32 de ani si isi aminteste de palmele frecvente primite in copilarie de la tatal ei.
Daca fetita de atunci facea vreo boacana in public era imediat pusa la punct in acest fel. Anii au trecut si adolescenta a asistat intamplator la o discutie a tatalui cu fratele lui in care cei doi vorbeau despre palmele primite de la tatal lor, mort cu cateva zile inainte. si-a dat seama ca tatal ei nu facea decat sa reproduca ce invatase la randul lui in copilarie. Din acel moment Ioana a incercat sa-l ierte si a reusit mai repede decat se asteptase.
Rezulta ca a avea acces la anumite informatii legate de inaintasii sau de originea noastra, trecute sub tacere sau ascunse (adoptie, aspecte nestiute despre mama sau tatal biologic, daca suntem copii din casatorii anterioare sau copii nelegitimi) este esential pentru a putea sa ne ocupam locul in lantul generational. E important si pentru a ne elibera de o angoasa difuza si de o vina subterana. In plus, trebuie sa stim ceea ce are legatura cu noi insine: conditiile nasterii, primii ani, primii pasi…
Toate acestea ne pot lumina cu privire la copilaria noastra si ne permit sa intelegem adultul care am devenit. In acest demers care se apropie de o ancheta existentiala, psihanalistii ne sfatuiesc sa ne cunoastem parintii pornind de la propria lor viata: copilaria si adolescenta lor, raporturile cu mama si tatal lor, legaturile cu fratii si surorile, dar si parcursul profesional pe care l-au avut, ales de ei sau impus. Aceste informatii ne permit sa vedem intr-o alta lumina gesturile lor sau situatiile care ne-au durut. Lucian B., de 25 de ani, isi detesta tatal, care, timp de ani multi, nu ajungea acasa decat la miezul noptii, mirosind a alcool, tipand sa fie mancarea gata. Cu prilejul unei calatorii in celalalt colt de tara si-a cunoscut bunicul, de care copilul se separase la varsta de 10 ani. Revelatia a fost dureroasa si linistitoare in acelasi timp. Lucian a putut sa inteleaga pe cine „mostenea“ tatal lui si de ce propria copilarie a fost trista si marcata de violente.
Dorinta de a-ti cunoaste trecutul este fireasca
A pune intrebari cu privire la trecutul propriu si cel al parintilor este un pas inainte in capatarea propriei linisti interioare. „Integrarea in lantul transgenerational este, fara indoiala, un proces util si necesar dezvoltarii si dobandirii unei identitati personale”, spune psihanalistul Eugen Papadima. E util sa ne intelegem parintii. Acest fapt poate preveni problemele de mai tarziu. Despre ce tip de probleme ar putea fi vorba? De exemplu repetarea misterioasa a unui comportament care ne face rau si pe care nu ni-l explicam la maturitate. Fiice inclinate sa se sacrifice, de exemplu…
„Copiii preiau din primii ani si chiar luni de viata «nucleele» patologice existente in mintile parintilor sau ale celor care-i substituie pe acestia. Un exemplu tipic de astfel de nucleu, poate specific romanilor, ar fi valorizarea atitudinii de victima. Aici isi pot avea originea esecuri profesionale sau intime, dezvoltarea a tot felul de suferinte psihice si, nu in ultimul rand, aparitia si dezvoltarea a numeroase afectiuni somatice”, continua Eugen Papadima.
Pentru a preveni astfel de boli cunoasterea trecutului este utila si linistitoare. „In cazul marii majoritati a pacientilor pe care i-am avut in psihanaliza, principala problema a fost cunoasterea trecutului transgenerational, nu in scopul integrarii in traditia familiei, ci dimpotriva, intelegerea acestui trecut pentru a se desprinde de el, pentru a nu-l repeta”, completeaza Eugen Papadima. „Daca ar fi sa dau un sfat celor care-si cauta echilibrul si fericirea (desi psihanalistii nu dau sfaturi), le-as spune: incearca sa descoperi lucrurile «rele» (neconvenabile) pe care le ai in tine, multe mostenite, dar nu pentru a te integra in fantasmele familiei tale, ci pentru a te desprinde de ele. Nimeni nu reuseste sa faca asta total. Dar si daca o faci putin schimbarea poate fi importanta. Iar daca nu poti s-o faci de unul singur, cere ajutorul unui psihanalist.“
