Sa vorbim despre sex cu copiii nostri adolescenti
La Stiri, vedem tot felul de povesti uimitoare, cu tineri care se filmeaza facand sex, postand apoi pe internet pentru a face „o gluma“, cu fete de 15 ani care fac sex in grup, si lista poate continua.
Totul este parca cu susul in jos. Adolescentii nostri au devenit cu totii obsedati si exhibitionisti?
„Nu fac decat sa se adapteze la lumea debusolata in care traiesc, care a instaurat o noua ordine sexuala de care nu se mai scandalizeaza nimeni, incepand cu valul pornografic la care copiii au acces de la o varsta din ce in ce mai frageda“, spune psihanalistul Gérard Bonnet.
Riscuri fizice
Banalizate de mass-media si de publicitate, felatia, sodomia, schimbul de parteneri sunt niste practici considerate de numerosi adolescenti ca fiind simple optiuni in materie de comportament sexual.
Ca sexualitatea nu este doar o chestiune ce tine de tehnica si ca implica sentimente, emotii si chiar participarea inconstientului, este doar un mesaj depasit.
De unde provine si fractura din decalajul violent intre jocul corpurilor si mizele sufletului si ale inimii…
„Adolescentii care raman blocati intr-o sexualitate pur mecanica actioneaza ca si cum s-ar deconecta de ei insisi, de emotiile lor“, observa psihologul Michela Marzano.
„La urma urmelor, toate practicile sunt asemanatoare si nimic nu este cu adevarat satisfacator.“
Mai rau de atat, jocul poate sa ia intorsaturi gresite. Cum sa evitam derapajele?
Specialistii in probleme de copilarie si de adolescenta constata ca, in majoritatea timpului, parintii nu abordeaza educatia sexuala decat sub unghiul preventiei (folosirea anticonceptionalelor sau a prezervativului).
Este o mare greseala, caci ei au un rol de educatori pe care nici scoala, nici televiziunea si cu atat mai putin internetul nu il pot substitui.
In jurul varstei de sapte-opt ani, copilul este un burete, curios in legatura cu totul. Iata momentul ideal pentru a crea o relatie de incredere.
„Trebuie deja sa incepeti prin a le raspunde la intrebari“, noteaza Sylvain Mimoun.
„Scenele sexuale, chiar si din filmele de familie, suscita adesea comentarii, iar deschiderea din partea parintilor arata ca subiectul nu este tabu.“
Pe la varsta de noua-zece ani, cand risca sa dea peste o imagine pornografica, ar trebui sa abordati sincer problema, stiind ca ei, copiii, nu o vor face singuri.
M., tatal a doi copii, si-a asumat acest rol: „I-am spus fiecaruia asa: «Intr-o zi, o sa vezi un film in care oamenii fac dragoste, cateodata chiar si cu violenta. Este doar o regie, asa cam ca intr-un vis. Nu este realitate. Este vorba de o sexualitate fara dragoste, dar aceleasi gesturi sexuale, facute cu dragoste, schimba totul, si e mult mai frumos, si te simti mai implinit sufleteste».“
Discutati fara jena
In adolescenta, dialogul trebuie sa continue. Foarte fragili sunt tinerii care nu au nicio relatie cu parintii si sunt lasati prada impulsurilor.
Jena adultilor si teama lor de a nu fi intruzivi explica in mare parte tacerea, dar aceasta este foarte daunatoare.
Ca sa stea linistiti, parintii nu trebuie sa vorbeasca despre ei insisi, dimpotriva, nu este deloc recomandat! Insa este important sa vorbeasca fara a folosi cuvinte brutale, vulgare, deplasate, care ar putea fi sursa de jena sau de furie.
In expresia „relatie sexuala“, este, iar asta se uita mereu, cuvantul relatie. Ar trebui sa le spunem adolescentilor, ca in spatele oricarui act sexual exista o intalnire, chiar daca nu este destinata sa dureze, o relatie care necesita respect, tandrete, si care da multa placere reciproca.
Fiecarui parinte ii revine sarcina de a gasi cuvintele care i se par potrivite, care permit evocarea propriei viziuni despre relatia sexuala: ea sudeaza un cuplu, ne apropie in complicitate, este o sursa de echilibru…
