Simtim nevoia sa apartinem

Ramona Covrig: Ma simt onorata ca ati raspuns invitatiei de a vorbi despre practica dvs. psihoterapeutica si despre lucrurile importante pe care le-ati trait si simtit de-a lungul timpului ca profesionist in acest domeniu.

Frank Walton: Ma simt foarte norocos ca psiholog si consilier sa utilizez psihologia individuala (adleriana) a lui Alfred Adler de peste patruzeci de ani.

Oportunitatea de a fi o parte importanta din vietile a mii de oameni aflati in calitate de clienti si a multor mii de studenti sau cursanti din peste saisprezece tari, a fost o experienta impresionanta si, in acelasi timp, plina de responsabilitate.

Prin aceasta interactiune, cred ca am reusit sa am o influenta pozitiva asupra comunitatilor in care am fost invitat ca profesor si din care, cu siguranta, m-am ales cu prieteni aproape in toate tarile lumii.

Cel mai important lucru pentru mine, ca profesionist in domeniul psihologiei, a fost cunoasterea teoriei si a tehnicilor adleriene, care mi-au oferit increderea si convingerea ca voi reusi sa inteleg natura umana si sa-mi ajut semenii.

Ce inseamna pentru dvs. sa fii psihoterapeut adlerian?

F.W.: A fi adlerian inseamna sa intelegi si sa folosesti principiile adleriene. Le voi enumera intr-o forma prietenoasa, astfel incat sa fie accesibile oricarei persoane.

Una dintre ideile dupa care se ghideaza psihologia adleriana este principiul teleologiei (n.t: theleos inseamna scop in greaca) care spune ca in spatele oricarui comportament se afla un scop constientizat sau nu; o alta idee este ca noi, oamenii, avem nevoie sa simtim ca apartinem, ca avem un loc, ca suntem semnificativi in ochii cuiva; ca nimeni nu sta intr-o pozitie de inferioritate fata de o alta persoana; ca ne straduim spre superioritate si datorita capacitatii noastre de a ne preocupa de soarta semenilor nostri, nu numai pentru a fi superiori; ca miscarea de la un perceput minus catre un perceput plus, de la inferioritate catre superioritate, poate fi patrunsa de preocuparea pentru semeni.

Stiu ca ati fost inspirat de munca psihiatrului dr. Dreikurs, elevul favorit si colegul lui Alfred Adler, si mai stiu ca ati studiat impreuna cu el la Chicago. Ce va amintiti cu precadere si in ce mod credeti ca v-a fost influentata practica de prezenta sa puternica? Sunt convinsa ca aveti cateva amintiri de impartasit.

F.W.: Am fost prima oara influentat de Rudolf Dreikurs atunci cand l-am observat facand o demonstratie publica de consiliere a familiei, in care l-am vazut oferind intelegere si ajutor intr-un mod extrem de vizibil.

Posibilitatea de a merge la Chicago si de a studia cu dr. Dreikurs mi-a dominat gandirea zile intregi. Stiam ca vreau sa studiez cu el. La acea vreme eram director asociat la Centrul de Consiliere din cadrul Universitatii din Carolina de Sud si predam cursuri de consiliere educationala (sau scolara). Universitatea din Carolina de Sud a fost de acord sa ma trimita la Chicago pentru Scoala de Vara, unde aveam sa imi implinesc visul.

Atunci cand Dreikurs ne-a intrebat pe fiecare ce facem din punct de vedere profesional, i-am povestit despre activitatea mea, incluzand aici si faptul ca ajutam la pregatirea consilierilor scolari. Dreikurs a raspuns: ,,Consilierea scolara este in faliment“.

Am continuat: ,,Stiu ca consilierii scolari au nevoie de sustinere si incurajare“. El m-a intrerupt si a spus : ,,Am spus ca consilierea scolara este in faliment“. Desigur ca pe masura ce am inteles ce are de oferit psihologia adleriana in domeniul consilierii educationale sau in indrumarea parintilor si in contrast cu ceea ce consilierii scolari ofereau la acel moment, am inteles ca, de fapt, dr Dreikurs avea dreptate.

La asta facea referire. Niciodata nu a subestimat o situatie. Puteai sa te bazezi de fiecare data pe el ca va exprima adevarul intr-un mod direct. Aceasta discutie imi aminteste de un comentariu facut de Kurt Adler, fiul lui Alfred Adler, care scria: ,,Cel mai important lucru pe care il putem oferi clientilor nostri este sa ii ajutam sa vada mai clar ce se straduiesc sa implinesca“ (sa-si inteleaga miscarea, spre ce se indreapta; nu ne putem sterge trecutul, dar ne putem modifica viitorul).

Dr. Dreikurs m-a influentat sa-mi raspandesc cunostintele si sa folosesc psihologia adleriana in statul Carolina de Sud, unde am si condus Scoala de Vara Adleriana vreme de 18 ani, fiind devotat aplicatiilor din psihologia adleriana, acasa si la scoala.

Influenta lui asupra vietii mele profesionale m-a inspirat sa sustin cursuri si in America de Nord, Europa, America Centrala si de Sud. In practica mea am fost fidel principiilor adleriene invatate de la Dreikurs si nu m-am indepartat niciodata de ele, in ciuda multor curente trecatoare aparute in psihologie.