Sunt antrenati sa fie violenti?
Cum sa ne construim statutul de spectator
O petrecere a timpului inofensiva? Divina Frau-Meigs nu este de aceeasi parere:
„Societatea noastra a strabatut secole intregi pentru a dezvolta raspunsuri la violenta: negocieri, toleranta, umor… Solutiile expeditive ale eroilor de cinema, de televiziune sau din jocuri video ameninta sa submineze astazi aceste eforturi“ .
Pentru Michael Stora, adevarata violenta rezida in lipsa de autoritate si indiferenta parintilor. „Mai trebuie oare amintit ca regulile nu sunt dictate de monitoare, ci de parinti? Ceea ce este problematic, este ca am putea lasa un copil sau un adolescent mai multe ore la rand in fata unui joc video si sa lasam pe seama calculatoarelor responsabilitatea de a-l distra sau de a-l educa.“
Putem cu siguranta sa deplangem brutalitatea universurilor jocurilor populate cu razboinici, arme redutabile si rani deschise.
Insa, uneori, prin intermediul acestor jocuri, parintii isi ajuta copiii sa isi construiasca rolul de spectatori, caci ele pot fi sursa unor lectii de invatare emotionala.
„Jocurile suscita reactii de teama, de manie sau de dezgust foarte intense, cu care se vor confrunta, fara indoiala, pe tot parcursul vietii“, explica Serge Tisseron.
„Parintilor le revine sarcina de a sesiza aceste ocazii si de a-si invita copiii sa spuna ceea ce simt.“ Daca sunt lasati in voia lor, cei mai vulnerabili dintre ei risca sa puna in practica sensul imaginilor primite.
Sa invatam sa concuram
„Un joc video, in sine, nu e nici bun, nici rau“, precizeaza Serge Tisseron. „Importanta este relatia pe care o legam cu el.“ De evitat e dependenta pe care o au unii tineri.
Ei stau cu orele inchisi in intunericul camerei lor, fara a socializa, fara a se hrani corespunzator, neglijandu-si temele sau alte indatoriri. Consumate cu moderatie, printre alte preocupari, „jocurile video violente permit exprimarea unor impulsuri agresive care exista in fiecare dintre noi intr-o maniera socialmente acceptabila, intrucat nu se exercita la intalnirea cu persoane reale“, explica Michael Stora.
„In ciuda a ceea ce am putea crede observandu-i pe avizii de jocuri, cea mai mare dorinta a lor nu este sa «omoare», ci sa concureze cu masinaria si sa isi masoare propriile puteri cu ceilalti. Pentru a inscrie puncte, trebuie sa fie perseverenti, sa depaseasca obstacole, sa se autodepaseasca, sa colaboreze. Se cer multe competente. Ca in viata reala.“
In atentia parintilor
Citeste ambalajele
Anumite jocuri video pot leza sensibilitatea celor mici. De aceea, exista o semnalizare specifica: „Pentru toate tipurile de public“, „Nerecomandat copiilor sub varsta de 12 ani“, „Interzis copiilor cu varste sub 18 ani“.
Intra in joc
Tehnologia te depaseste? Lasa-ti copilul sa te invete, apoi asuma-ti rolul de partener. Sustine-i performantele, cultiva-i simtul critic. Jocurile sunt intotdeauna mai amuzante si mai pline de simboluri cand sunt jucate de mai multe persoane.
Impune limite
Nu lasa jocurile video sa ii invadeze viata. Nu trebuie sa sara peste orele de masa, peste teme sau somn sub pretextul ca o parte a jocului este deja inceputa si trebuie terminata. Invata-l sa varieze placerile (plimbari, iesiri la cinema, practicarea jocurilor de societate, a sportului) pentru ca jocul video sa nu devina o necesitate.
Editare Andreea Radulescu
