Sunt consilier scolar de 12 ani. Am vazut si cunoscut copii si parinti…

… de toate felurile: si mai bogati, si mai saraci, si mai isteti, si mai putin… Iubesc profesia aceasta pentru ca nu o poti face fara a avea o vocatie.

Trebuie sa ai rabdare, empatie, copiii nu sunt adesea capabili sa spuna ce ii doare, ei exprima emotiile negative prin corp, se imbolnavesc, iar parintii nu stiu cel mai adesea sa decodeze ceea ce li se intampla copiilor lor.

Lucrez cu copiii cinci-sase ore pe zi si nu m-am plictisit inca de munca aceasta. E noua, creativa, interesanta. Niciun copil nu seamana cu altul.

Iata ce intalnesc

O fetita de sapte ani cu ochii in lacrimi si privirea in jos in timp ce parintii ei vorbeau. Doar cu parintii mergea pana in clasa si statea cu ei pana ce venea invatatoarea…

Nu-i place la scoala pentru ca baietii sunt galagiosi, colegele nu se joaca cu ea si de aceea se simte singura. Zilele de scoala sunt greu de suportat pentru Oana si abia asteapta sfarsitul de saptamana.

Plange zilnic la scoala, acasa e nervoasa si noaptea nu doarme prea bine. Ar dori sa nu mearga la scoala. Istoria de viata a copilei a scos la iveala informatii necesare pentru intelegerea starii de acum.

Cu trei saptamani inainte de a afla ca este insarcinata cu Oana, mama a aflat ca tatal ei are cancer pulmonar si nu poate fi operat. In luna a sasea de sarcina, tatal a murit, iar la trei luni, si mama ei, in urma unui accident vascular.

Nasterea Oanei a fost dificila, apoi plangea mult si se linistea doar in bratele mamei. Mama recunoaste ca nu era disponibila emotional pentru copil in acea perioada, desi Oana era o alinare pentru ea: se juca cu ea, ii citea povesti, dar se simtea singura, pentru ca si sotul pleca frecvent in afara orasului, la lucru.

Cand fetita avea doi ani si patru luni, a murit si sora mamei, cu care ea se intelegea foarte bine. In primii trei ani, fetita a fost mai atasata de tatal ei, decat de mama.

La gradinita i-a mers bine, invata cu usurinta, avea prieteni, era iubita de educatoare. In urma cu un an s-au mutat in Bucuresti destul de brusc (transferul tatalui), interval in care au schimbat locuinta si gradinita.

Izbitoare erau asemanarile dintre experientele de viata pe care le-au traversat mama si fetita. Mama si-a pierdut ambii parinti si sora, Oana a suferit trei pierderi: locul in care si-a petrecut primii ani de viata, locuinta si prietenii.

Acum fetita avea nevoie de mama ei si era necesar ca mama sa fie transparenta emotional, sa-si consume suferinta, sa treaca prin doliul dupa cei pierduti. Mama ei nu putea plange, insa fetita plangea foarte mult…

Analfabetismul emotional

In general, in scoli, educatorii sunt preocupati de performantele cognitive ale elevilor, dar s-a constatat ca exista o deficienta ingrijoratoare: „analfabetismul“ emotional.

In privinta imbunatatirii performantelor intelectuale, se fac eforturi considerabile. Dar, pe de alta parte, creste tulburarea vietii copiilor, adolescentilor. Indiferent de etnie, rasa sau venit, copiii nu sunt scutiti de riscuri.

Agitatia, instabilitatea si inconsecventa vietii de familie de zi cu zi sunt tot mai mari la nivelul tuturor segmentelor prezentului. Efectele divortului, saraciei si somajului sunt devastatoare.

In medie, copiii sunt tulburati emotional din cauza izolarii (prefera sa fie singuri, secretosi, bosumflati, lipsiti de energie, traiesc un sentiment de nefericire, dezvolta o dependenta exagerata).

Ina, o fata de 15 ani, marturiseste ca nu se simte bine: ,,Imi explodeaza capul! Simt presiune! (ridica tonul). M-am saturat de profesori si de parinti, una zic si alta fac! Cer prea mult! Ar trebui sa-i sprijine pe copii! Totul e solicitant!“

Mai vin la cabinet cu anxietate si depresie (copiii doresc sa fie singuri, au multe temeri, ingrijorari, apare la ei frecvent nevoia de a fi perfecti, au sentimentul ca nu sunt iubiti), au probleme de atentie si de gandire (incapacitatea de a fi atenti sau de a fi calmi, viseaza cu ochii deschisi, fac actiuni fara a reflecta asupra situatiei, sunt agitati, agitatie care duce la incapacitatea de concentrare, au rezultate slabe la scoala, nu au capacitatea de a-si lua gandul de la anumite lucruri).

Alexandra are 16 ani si spune: „Cu tata comunic mai ales atunci cand am nevoie de bani, si cand ii cer permisiunea sa plec pe undeva, tata se infurie…“

Pot fi delincventi sau agresivi. Mint, triseaza, se cearta des cu altii, au rautati fata de altii, au dorinta imperioasa de a li se acorda atentie, distrug lucruri care nu le apartin, nu asculta pe nimeni acasa si la scoala, sunt incapatanati si prost dispusi, vorbesc mult, sunt impulsivi…