Sunt premiantii fericiti?
Sunt mandria parintilor si a profesorilor. Medaliatii, olimpicii pot face uneori eforturi foarte mari. Si clacheaza. De abia atunci incep intrebarile. Cum s-a ajuns aici? Sunt premiantii multumiti cu adevarat de ei insisi?
Unii dintre ei traverseaza perioada de studii senini si impliniti, altii nu mai fac fata. Pentru ca exista elevi foarte buni care sufera. Exprimata prin semnale corporale (insomnii, probleme de comportament alimentar, depresii) suferinta acestor copii neobisnuiti, a performantilor, este ascunsa. Ei continua sa ia note bune care calmeaza nelinistile parintilor. Ca si cum un carnet plin cu 10 ar insemna ca totul e perfect.
„Suntem fericiti sa vedem ca-i place sa invete“, spune Monica S., mama lui Dan, de 12 ani. „Cand a renuntat la handbal pentru ca voia sa studieze mai mult nu ne-am nelinistit. Astazi stim ca a fost un efort mare, dar in acea perioada eram foarte mandri de el.”
Semnale de alerta
Suprainvestirea scolara poate fi un semnal important pentru parinti, mai ales cand copilul nu mai are nici o alta preocupare care sa-l destinda. Daca devine trist, vizibil obosit si fara chef sau manifesta o stare de agitatie, plans, tulburari ale somnului sau o comunicare deficitara, toate acestea pot fi elemente care semnaleaza „existenta unei neadaptari intre posibilitatile interne si cerintele externe”, subliniaza psihologul Simona Chiru. Anumiti copii se inchid in ei, altii pot avea un comportament perturbator.
Profesorul Mircea Dragos, directorul Centrului Regional de Excelenta pentru Elevi Capabili de Performante, constata ca printre reactiile elevilor la suprasolicitare se numara „tendinta de izolare, de interiorizare si conflictele emotionale. Randamentul scazut poate duce chiar la dorinta de abandon”. Adesea, parintii nu vad ca fiul sau fiica lor face parada de rezultatele scolare tocmai pentru ca vrea sa atraga atentia asupra starii sale proaste. Tendinta de a colectiona diplome este o strategie de evitare a momentului maturizarii.
Dorinte contradictorii
Maturizarea inseamna sa te expui la eventuale esecuri, dar si sa te plasezi ca rival fata de parinti. Anumiti copii vor sa ramana eterni studenti si au un destin dureros, presarat de dorinte inconstiente.
„Performanta traduce nevoia de atentie, afectiune, valorizare, stima de sine, acceptare, autorealizare. E foarte important modul in care profesorii si parintii comunica asteptarile pe care le au in legatura cu copiii si elevii lor”, ne impartaseste Sabina Botea din experienta ei de consilier scolar.
Uneori, vedem tineri care, la varsta de 20 de ani nu au alt scop decat sa le faca pe plac parintilor. Ei incearca sa se faca iubiti prin acumularea rezultatelor bune. Si e nevoie de un eveniment serios pentru a scoate la iveala suferinta din spatele performantei. Eforturi care se platesc cu greu Adelei, de 19 ani, i s-a facut rau acasa. E anorexica si a fost nevoie sa fie spitalizata. „Ne-a cazut cerul in cap, nu vazusem nimic”, spune mama ei. „Adevarat, vorbea adesea de oboseala. Dar pentru ca voia sa intre la o facultate buna mi s-a parut normal sa o vad ca face eforturi. Cand imi zicea «Sunt o proasta, n-o sa reusesc», eu o asiguram ca, dimpotriva, are tot potentialul pentru a reusi“.
La anumiti copii sau adolescenti fragili „importanta rezultatelor la concursuri si a ierarhizarilor preia controlul in detrimentul dezvoltarii aptitudinilor”, explica profesorul Mircea Dragos. Prea multa presiune poate antrena probleme grave, de la toxicomanie la suicid, trecand prin oprirea brusca a studiilor.
Orice rupere a echilibrului intern produce suferinta, constata si psihologul Simona Chiru. „Cazul de sinucidere pe care, din pacate, l-am avut aici, la Cluj, a fost prea putin analizat si nu a atras atentia asupra necesitatii asistentei psiho-pedagogice pentru copiii supra-dotati”. Este bine, deci, sa fim atenti la comportamentul lor si la eventuale semnale de nefericire.
„Atunci cand asteptarile pozitive ale profesorului se manifesta simultan cu asteptarile parintilor, poate sa apara un efect surprinzator: scaderea performantei“, observa psihologul Sabina Botea. „Acest efect este cauzat de presiunea sociala prea mare exercitata asupra elevului. Cand se simte apasat de propriile asteptari, cumulate cu cele ale profesorului si ale familiei, chiar si un mic insucces se poate amplifica, generand anxietate, deprimare, furie. Acesti copii trebuie ajutati sa-si recunoasca si exprime emotiile, sa constientizeze ca stresul este o parte fireasca a procesului de maturizare.”