Sunt premiantii fericiti?
Cand esecul este inadmisibil
Cultul reusitei individuale a contaminat toate sectoarele societatii, inclusiv scoala. Incertitudinile legate de viitorul copilului fac presiunile din partea parintilor mai dure. La acestea se adauga ratiuni inconstiente: reusita fiului/fiicei a devenit un barem social, chiar ocazia unei revanse. Simona Chiru observa ca „aspiratiile si dorintele parintilor pot fi resimtite ca apasatoare si nepotrivite de catre adolescenti, chiar daca sunt in acord cu propriile aspiratii”.
Relatiile fuzionale cu copiii sau proiectiile parintilor asupra acestora pot genera atitudini de nemultumire, asa cum demonstreaza si Sabina Botea prin cateva exemple: „M-am suparat ca a luat 9 la biologie si a ascuns lucrarea, fiindca am invatat si ne-am pregatit impreuna“ (parintele unui copil cu media 10) sau „Nu m-a deranjat ca a luat 9 la romana, greseala se repara, ci ca nu s-a ingrijorat si a fost multumit cu aceasta nota”.
Sunt copiii incarcati inconstient sa preia o anumita mostenire profesionala? „Comportamentul adultilor semnificativi din viata lor transmite mesaje asupra nivelului performantei asteptate de la ei”, spune Sabina Botea. Frica de esec ii afecteaza mai ales pe cei pe care psihanalistul francez Patrice Huerre ii numeste mostenitorii. Pentru acestia este obligatoriu sa ajunga ca tata sau ceilalti barbati importanti din familie. Sunt incarcati inconstient sa preia o anumita mostenire profesionala. Sa fie neaparat medici sau avocati, chiar daca ei vor altceva. Asa a patit Alexandru L., care isi dorea sa fie muzician. „Mi-am luat masterul in drept international pentru a-l asigura pe tata ca voi avea un viitor si apoi am facut ce am vrut eu. Dar in timp ce prietenii mei se implineau profesional, eu ma pierdeam, eram mereu deprimat. In acea vreme tatal meu nu ma vedea decat in barou.”
Incetarea dopajului educativ
Cand prapastia e prea mare intre aspiratiile personale ale copilului sau adolescentului si ambitiile parintilor, criza poate izbucni in orice moment. Chiar daca nu sunt constienti, premiantii clasei nu mai vor sa munceasca pentru ceva care ii depaseste. Atunci e momentul – daca nu ai facut-o inainte – sa incetezi dopajul educativ, sa il asiguri pe copilul tau ca e iubit indiferent de rezultat.
In strafundul fiecarui tanar campion subzista intrebarea: „Oare am destule merite sa fiu iubit chiar daca nu sunt un elev bun?”, spune Patrice Huerre. In fata unei asemenea intrebari, parintele e cel care trebuie sa raspunda „prezent”.
Trei motive pentru care copilul ajunge in situatie de esec
1. Pentru ca nu vrea sa evolueze pe calea aleasa. Un consilier scolar il poate ajuta sa defineasca un proiect profesional aplicat viselor si potentialului sau si in afara cerintelor altora.
2. Munceste, dar se simte neputincios. Este convins ca va esua. In mici grupuri de afirmare de sine, animat de un psihoterapeut, jocurile de rol il pot ajuta sa elimine angoasa performantei.
3. Are nelinisti si tulburari somatice, dificultati in a-si formula starea proasta. Cu ajutorul unei terapii isi poate formula problemele.
Emmanuelle Courreges
Adaptarea Adriana Mocca
Foto: GULIVER.
