Tabara scolara si desprinderea de parinti

Copiii traiesc in grup

Viata in grup implica o proximitate care nu este intotdeauna usoara. Unora dintre copii nu le place sa se dezbrace in fata colegilor de camera, sa faca dus la gramada ori sa suporte mustrari in public.

N., 25 de ani, pastreaza amintirea vie a unei experiente traite la varsta de opt ani. „Dormeam in corturi mari, iar toaletele mi se pareau la capatul lumii. Intr-o noapte, mi-am facut nevoile afara.

A doua zi, monitorii ne-au asezat in cerc si au inceput sa ne intrebe: «Cine a facut caca in spatele cortului?». Am raspuns ca eu fusesem, nu mi se parea asa de grav. Mi-au cerut apoi sa curat. Atunci, adunand mizeria-mi proprie in fata tuturor, m-am simtit cu adevarat umilita.“

In ciuda acestui episod, ea a plecat in fiecare an in tabara si a obtinut si brevetul de aptitudini speciale de cercetas. „Amintirile placute le surclaseaza mereu pe cele neplacute. Dar am pastrat fata de acest incident o sensibilitate extrema referitor la suferintele copiilor si, odata ajunsa monitoare, am avut grija sa nu ii ridiculizez niciodata.“

Copiii se confrunta cu modele noi

Tabara este, prin excelenta, locul in care copiii, si mai ales adolescentii, schimba si isi apara opiniile, intre doua coborari pe malul raului sau in timpul siestelor. Cu prietenii, desigur, dar si cu monitorii, adulti de asemenea, dar mai apropiati de varsta lor decat parintii.

Prin urmare, mai complice. Nici prea tineri, nici prea in varsta, ei sunt primele modele pozitive cu care copiii se pot identifica in afara familiei si a scolii. „Cand ma gandesc la tot ceea ce m-au invatat: sa montez cortul pe ploaie, sa cant la chitara, sa construim lucruri impreuna, ma cuprinde nostalgia“, povesteste B., 43 de ani.

„Si daca mi-am luat si eu acel brevet de monitor in cadrul taberelor, la varsta de 17 ani, este pentru ca voiam sa le ofer celorlalti copii sansa de a descoperi tot ceea ce am invatat eu insami din tabere.“ Monitorul seamana putin cu un frate mai mare sau cu sora mai mare, care ne ajuta la despartirea necesara de familie.

Copiii invata sa devina independenti

Daca monitorii ii obliga pe copii sa manance tot spanacul din farfurie sau sa mearga la piscina, tot ei sunt cei care le permit sa vorbeasca urat si sa organizeze petreceri. Exact opusul fata de ceea ce se intampla acasa!

Comparand aceste doua moduri de viata, copiii se indeparteaza de educatia parintilor. Exact pe dos, ei realizeaza sansa lor de a avea acasa propria camera, mame iubitoare sau tati care gatesc mai bine decat bucatarul din tabara…

Dar, mai ales, ei se maturizeaza, pentru ca nici unul, nici celalalt nu sunt acolo pentru a le face patul sau sa ii ajute sa isi pregateasca rucsacul pentru excursii. Taberele sunt o scoala minunata de independenta si responsabilizare. Parintii vor aprecia la sfarsit: „Miracol, dintr-o data, a strans masa!“.