„Tati, noi suntem bogati?”

condu-l catre independenta

Acorda-i un buget fix
Este inca dependent de familia sa, dar banii inseamna pentru el libertate si autonomie. Intr-o lume unde totul se cumpara si se vinde, va trebui sa aleaga intre a-si satisface imediat dorintele si a economisi pentru a-si indeplini visul mai tarziu. Alegeri adesea dificile, care il incita sa ceara un avans sau sa renegocieze suma banilor de buzunar. Cazand de acord im­pre­u­na cu el pentru o suma fixa, inseamna ca il ajuti sa-si stabileasca de la inceput bugetul, apoi, lasandu-l sa se descurce singur eviti o sursa inepuizabila de con­flic­te.

El invata sa-si gestioneze banii, dar mai ales drumul spre independen­ta. In acelasi timp, nu folosi niciodata banii pe care ii dai ca pe o presiune. „Ori asculti, ori nu vei mai primi niciun ban de la noi” – nu este o atitudine loiala. Purtarea lui fata de tine, ca si sentimentele, nu se achita in bani. Iar cedand la toate cererile sale ii franezi autonomia. Stabileste limite, opune rezistenta. Nu iti va fi decat si mai recunoscator.

Mici job-uri
Nevoile adolescentilor sunt adesea mai mari decat banii de buzunar. De aceea, s-au inventat job-uri ca baby-sitting, vanzarea de cosmetice sau electronice etc. Aceste job-uri fac adolescentul sa se maturizeze, sa devina mai responsabil, sa isi asume propriile dorinte si capricii si sa fie mai putin dependent financiar de parinti. Desigur, pentru multi copii din familii modeste, aceste joburi sunt singura sursa de venit, dar chiar si in familiile unde exista o situatie financiara relaxata, job-ul este un bun antrenament pentru tanar. Pentru ca el se confrunta astfel cu munca.

Descopera placerea de a primi bani castigati de el si de a-i cheltui in raport cu efortul depus. „Eram la liceu cand, printr-o prietena, am ajuns sa fac sampling pentru o companie de telefonie mobila”, ne spune Andreea, 28 de ani. „Am adunat date pentru o companie de bauturi alcoolice, am fost hostess pentru un importator de autoturisme de lux. Imi aduc aminte si acum ce placere am avut cand am ve­nit acasa si i-am spus mamei cati bani am castigat si cat de mandra eram de hainele pe care mi le-am cumparat”, continua aceasta.

Furtul, un apel la ajutor
Adolescentii folosesc numeroase cuvinte, nu tocmai delicate, pentru a califica furtul. A folosi un vocabular de argou este de fapt o modalitate de a nu-si asuma responsabilitatea. Adolescentii stiu foarte bine ce inseamna, in realitate, furtul. Si acesta le poate apa­rea ca o inegalitate, un ritual intre prieteni sau un mod de a obtine bani si de a arata ca nu „costa” nimic. A-l ajuta pe copil sa inteleaga de ce actioneaza asa ii permite sa constientizeze ca aceasta atitudine este nedemna pentru el. Furtul este un mijloc de a spune ca ceva nu merge. Poate ascunde probleme mai profunde si foloseste asta ca pe un strigat de ajutor.

„Imi imaginez ca paginile caietelor tale sunt cecuri de banca“

David de Rothschild, bancher si membru al prestigioasei familii de bancheri Rothschild

„In familia mea, banii erau un su­biect abordat natural, fara tabuuri sau exibitionism. Dar numele nostru este proverbial, asociat cu banii ca frigiderul cu frigul, si a trebuit sa invatam aceasta particularitate. Cand eram mic si invatam la scoala par­ticulara, aveam cam aceiasi bani de bu­zunar precum colegii mei. Imi ofereau sen­timentul de limite nor­male: stiam ca pu­team sa cer trei jucarii pentru Craciun, dar nu 14.

Ajungand la liceul Janson de Sailly, pe la 13-14 ani, riscul de ma con­frunta cu bataia de joc a devenit mai ma­re. Intr-o zi, un copil mi-a spus: „Imi ima­ginez ca paginile caietelor tale sunt cecuri de banca!”. Ceea ce astazi pare amuzant la acea varsta a fost o agresi­une. Nu aveam chef sa fiu perceput prin aceste semne distinctive si, in acelasi timp, sim­team nevoia de a ma face „iertat” ca ma nascusem „in puf”.

Ade­varati „gentle­men”, parintii mei au avut o atitudine foarte sanatoasa, fapt pentru care le sunt recunoscator. Prin compor­ta­mentul lor, niciodata de tipul „ai vazut, ti-am spus eu” sau arogant, mai mult prin discutii, ne-au facut sa intelegem ca eram privile­giati si ca nu trebuia sa traim cu rusine sau culpabilitate. Dar ca era intolerabil sa avem cel mai mic sentiment de vanitate sau de glorie. Caci a fi precedat de cinci sau sase generatii de oameni bogati iti atribuie confortul, dar nu si siguranta. Am fost invatati ca este mai usor sa pier­dem aceste confort decat sa-l cas­tigam. A trai cu numele nostru poate sa fie des­tabilizant.

Am invatat sa nu ma las pacalit cand cineva ma flatea­za, dar sa raman increzator si relaxat in relatii. Cand eram mic, asta ma im­bolna­vea. Refuzam ca soferul sa poarte sapca si ieseam pe as­cuns din masina. Dar apoi am consi­de­rat ca nu eram mai putin dra­gut decat altii, si ca ceilalti puteau fi in­teresati de mi­ne pentru ceea ce eram.

In 1981, cand ban­cile si afacerile familiei au fost natio­na­li­zate, aveam 41 de ani. Un accident al is­toriei m-a confruntat cu pro­vocarea de a ma fi nas­cut. Moste­nirea mea fiind stear­sa, am creat o noua banca impre­una cu asociatii mei. Copiii mei sunt edu­cati in a­ceasta con­tinuitate. Si daca per­cep banii ca pe un mod de a ca­latori sau de a-si cumpara un cal – ca fiul meu – , nu isi doresc sa traiasca foarte diferit fa­ta de ce­i­lalti. Acest lucru ara­ta ca gene­ratiile, chiar cele mai instarite, traiesc in con­for­mitate cu epoca lor.

Esen­tialul este de a transmite increderea in tine. Este pla­cut sa ai bani, bineinteles, dar la ce ar servi acestia, daca ai fi inhibat, ner­vos, nelinistit? Se stie, banii si fericirea nu fac intotdeauna un cuplu fericit.

Editare de Catalina Cristescu
Foto: shutterstok.com, Guliver/Getty Images