Matriarhatul sexual
Sunt o fire independentă și am manifestat această tendință încă din adolescență, poate și din cauza regulilor restrictive și a dorinței de control din partea mamei asupra mea.
Motiv pentru care imediat după terminarea liceului m-am angajat și am ales să fac A.S.E.-ul (prima facultate) la seral, pentru a avea propriul meu venit.
Deși aveam 19 ani, îmi plăceau poveștile și uneori credeam în ele. Astfel că, într-una din acele zile de început la locul de muncă, am ascultat de la un coleg de serviciu, în vârstă, o istorioară despre cum s-a trecut de la matriarhat la patriarhat.
Colegul (avea 52 de ani, dar noi tinerii îl consideram bătrân) s-a gândit să ne impresioneze cu aceasta poveste. Și, ca să fie mai convingător, s-a așezat în mijlocul biroului improvizând prin gesturi derularea faptelor.
A trecut mult timp de atunci așa că s-ar putea să nu redau fidel acest mit al amazoanelor.
“ Se spune că, în vremurile acelea …, femeile trăiau împreună cu copii lor, în comunități separate de cele ale bărbaților. Erau frumoase, puternice și curajoase și mergeau la vânătoare pentru a-și procura hrana necesară.
Odată pe an, amazoanele veneau în comunitatea bărbaților pentru a-și alege partener de procreere. Bărbații erau aleși și vânați într-un mod nu prea “ortodox” >> o ghioagă în cap, făcut inofensiv, și aruncat pe calul ei, într-o stare de semiconștiență.
Aduși în tabăra amazoanelor, erau îngrijiți (căci arătau jalnic) și hrăniți pentru a prinde puteri și pentru a fi apți de împerechere. După care li se dădea drumul, pentru că nu mai erau de folos în comunitatea femeilor.
Azi așa, mâine așa, bărbații se simțeau umiliți și revoltați de comportamentul acestor amazoane, dar frica îi făcea să se supună.
Până într-o zi, când din rândurile bărbaților s-a desprins un bărbat bine legat, puternic și neînfricat.
Acest bărbat a înfruntat-o pe căpetenia amazoanelor și prin atitudinea lui impunătoare a îngenuncheat-o (la propriu ? la figurat ? ).
Din acel moment toți bărbații din comunitatea masculină au prins curaj si i-au urmat exemplul în atitudine. Și uite așa, s-a trecut la patriarhat, bărbații venind la conducere.”
Sinceră să fiu, m-am bucurat de acest deznodământ (chiar poveste fiind) pentru că mi se păreau nefirești regulile din acel matriarhat.
Probabil fac parte din rândul acelor femei care au intoleranță la lactoză (conform unei glumițe) adică nu-mi place genul de bărbat “papă-lapte”.
La acea vârstă nu-mi imaginam că voi trăi azi un fel de “matriarhat sexual”.
Căci, cum poate fi numit altfel acest comportament întreținut atât de bărbații cât și de femeile zilelor noastre, unde rolurile s-au inversat ?
Femeia îl alege, femeia îi face curte, îl invită, se bate pentru el cu alte surate competitoare și aproape că îl aduce acasă cu “japca”(=tot felul de tertipuri) – cu gândul că îl dă Ea “pe brazdă” după căsătorie.
Din păcate un astfel de bărbat, care nici măcar în teorie nu știe ce are de făcut, nu va avea o atitudine masculină corespunzătoare niciodată. El confundă atitudinea de bărbat cu sexul bărbătesc.
Cineva mai sarcastic, care observă această neadaptare a atitudinii la sexul de care aparține, poate spune că este purtător ilegal de sex masculin.
Stați liniștiți că această sintagmă poate folosită și în cazul multor femei neîngrijite sau extrem de masculinizate, putând fi considerate purtătoare ilegal de sex feminin.
În ziua de azi este foarte dificil să capeți această cunoaștere pentru că de multe ori mamele își cresc singure băieții. Și chiar și acolo unde băiatul este crescut de ambii părinți, modelul masculin este de multe ori slab reprezentat.
În alte civilizații au existat și mai există și azi (în unele triburi) ritualuri de trecere a adolescentului de la copil la bărbat.
Aceste ritualuri (teste ale bărbăției), multe dintre ele foarte dure care ajungeau să le pună viața în pericol, presupuneau o experiență specială prin care treceau băieții pentru a dovedi : curaj, rezistență fizică și abilitatea de a-și controla emoțiile.
Chiar dacă eșecul tânărului de a finaliza acest ritual de trecere nu l-ar fi rănit fizic, avea totuși un preț psihologic – greu de suportat – simțindu-se rușinat de comunitatea sa și de el însuși în cazul unei nereușite.
Sunt 3 faze distincte în fiecare ritual de trecere:
– separare de confort și viața fără griji
– perioada intermediară în care învață noi comportamente și moduri de gândire și se străduiește – rupt de comunitate fiind – să treacă de anumite provocări mai mult sau mai puțin periculoase
– revenirea tânărului în comunitate care îi recunoaște realizarea și noul statut – cel de barbat.
La noi există, mai bine zis a existat o formă mai ușoară a acestui ritual – înrolarea în armată și satisfacerea stagiului militar.
Din păcate s-a renunțat la obligativitatea acesteia. Și odată cu ea, a dispărut și această șansă prin care tânărul se călea. Ca și cum s-a ajuns la concluzia că bărbatul este o ființă fragilă care nu are (ne)voie să facă acest efort (?).
Bărbaților de astăzi le lipsește o comunitate de bărbați care să-i inițieze și să-i dezvolte în acest stadiu de maturizare. Există cursuri de masculinitate, mai puține decât cele de feminitate, dar există.
Din păcate, interesul bărbaților față de aceste cursuri este mult mai scăzut decât cel al femeilor pentru cursurile de feminitate.
Și uite așa, femeile încep să-și asume acea parte masculină pe care bărbații nu și-o mai doresc și nu o mai manifestă.
Dar, cu cât ea va fi mai bărbatoasă, cu atât el va fi mai efeminat și mai inert.
Draga mea, tu nu poți fi femeie lângă un astfel de bărbat. Pentru că va trebui să suplinești în permanență și lipsa lui de atitudine și energie masculină din cuplu.
Va trebui să ai tot timpul inițiativă și să hotărăști pentru amândoi în orice domeniu, să faci planuri, să programezi viitorul familiei…
La început, poate va fi distractiv și vei fi încântată de puterea obținută. Dar, în timp, toate astea se vor întoarce împotriva ta.
Și fără să vrei, vei pierde respectul față de EL.
Când ceva nu va ieși cum trebuie, EL care ți-a cedat locul lui îți va reproșa că ai avut mână liberă și ai acționat după cum te-a dus capul, EL neavând nici o contribuție la eșec. Poate chiar îți va aminti că tu ai tras de el să te ia de nevastă, că el nu era convins de necesitatea acestui pas.
Cât de mult dorești să ai lângă tine o astfel de “marionetă” care nu este egalul tău, care doar execută ce-i spui ? În ce te transformi lângă un astfel de om ?
Ăsta este și motivul pentru care multe femei preferă să trăiască singure decât să aducă acasă un bărbat – copil.
Da, sunt de acord că la nivel subtil, energetic, femeia alege bărbatul.
Dar misiunea ei se încheie după ce i-a dat de înțeles că îl place.
Urmează ca EL să dea dovadă de curaj și de atitudine masculină și să-i propună relația pe care și-o dorește cu EA (cât mai sincer).
Vestea neplăcută, pentru tine dragă femeie, este că nu poți atrage lângă tine decât un Bărbat a cărui Energie Masculină este pe măsura Energiei tale Feminine.
Cu cât ești mai bărbată cu atât el va fi mai lipsit de angajament. Este un fel de băiețel speriat de o relație serioasă, care caută doar plăcerea și fuge de responsabilitate. Și chiar dacă se află într-o căsătorie, pentru el joaca nu s-a terminat, își va căuta o amantă care să-i valideze masculinitatea – de care este nesigur.
Dacă ai observat că se repetă acest tipar de bărbat în viața ta, te pot ajuta dacă vei participa la Webinarul gratuit din 12.09.2024 ora 19. Înscrie-te din timp AICI, pentru ca locurile sunt limitate.
Cu prietenie, Magdalena
P.S. Ajută femeile din viața ta, trimite-le acest mesaj!
