Copilul care spunea întotdeauna „da”

Când un copil îţi spune „Da, am înţeles, așa o să fac”, dar apoi acţionează tot cum îl taie capul, e semn că ar fi bine să te întrebi ce vrea de fapt să-ţi transmită, ce e în spatele rezistenţelor lui. Un exemplu grăitor ai în pasajul de mai jos, extras din volumul Cine-i șeful aici? Sfaturi pentru părinţii copiilor-tirani.
Cartea, tradusă din limba franceză, este în curs de apariţie la Editura Trei și este semnată de doi psihiatri pentru copii, Marcel Rufo și Philippe Duverger.

Mama a luat cuvântul: „Gabriel are 9 ani. Este în terapie de la vârsta de 4 ani, dar nu s-a schimbat nimic. Ne epuizează. Nu ascultă de nimeni. Nu se opune, spune da la tot ceea ce îi cerem, dar nu face nimic din ce-l rugăm. Suntem tot timpul în alertă. Ne e teama că va face vreo prostie sau că i se va întâmpla ceva rău”.
Dintr-o dată, mamei îi sună telefonul. O nouă întrerupere, un nou haos… Caută în geantă și își scoate telefonul mobil, nu ca să-l închidă, așa cum mă așteptam, ci ca să răspundă! Îi telefonase fiica cea mare. În ciuda iritării mele, conversaţia lor continuă timp de două minute. Noi, cei din cabinet, nu mai existăm. Apoi, după ce a închis, a reluat firul poveștii, fără să se scuze pentru întrerupere. „S-a urcat pe acoperișul sălii profesorilor de la școală, mi-a furat telefonul mobil și a vizionat videoclipuri porno, a inundat baia, a aruncat petarde la vecini, a organizat un trafic de brioșe la școală”.
Gabriel devine din ce în ce mai agitat și o întrerupe pe mama sa ba pentru a preciza un detaliu, ba pentru a corecta o anecdotă sau a se lăuda cu isprăvile sale, cu o jumătate de zâmbet. Dar acest lucru nu o împiedică să continue.
Vorbesc unul mai tare decât celălalt. Bineînţeles, mama are de fiecare dată câștig de cauză și reduce băiatul la tăcere, dar câteva clipe mai târziu, Gabriel o ia dela capăt.

Citește continuarea articolului în ediția dubla iunie – iulie  2024 a revistei Psychologies sau abonează-te și profită de ofertele speciale!