Timpul din afara timpului: ce este și cum ne influențează?
Acest timp se mai numește timp liminal. În latină, limen înseamnă prag. Vorbim despre acea stare pe care o simți atunci când ești pe punctul de a te desprinde de vechi, dorind să treci spre nou. Este o zonă de ambiguitate și confuzie în care dacă nu știi să îți gestionezi anxietatea, te poți rătăci.
În accepțiunea jungiană, procesul realizării de sine, al individualizării, a fost adeseori văzut ca desfășurându-se într-un spațiu liminal. Individualizarea începe cu o retragere din societate, o mișcare în spațiul și timpul liminal care face tranziția de la starea de dezorientare la etapa de integrare.
Jungienii au fost vehemenți în nevoia de a acorda spațiu, timp și atenție trăirilor liminale. Tot ei au evidențiat două mari greșeli și anume faptul că astăzi nu mai există spațiu pentru ritual (ceremonie/ celebrare) în viețile noastre sau că uneori rămânem prea mult în acest spațiu.
Ritualul presupune o ceremonie care marchează încheierea unei etape și tranziția spre următoarea etapă. Spre exemplu, studiile universitare se pot considera absolvite odată cu obținerea notei de trecere la ultimul examen. Faza liminală durează până la momentul ceremoniei de înmânare a diplomei de absolvire. Chiar dacă stresul examenelor s-a finalizat, încă nu a fost depășită fizic și psihologic etapa de student.
Logodna este un alt exemplu de timp liminal cuprins între momentul în care se adresează întrebarea și înfăptuirea căsătoriei.
Revelionul este considerat un timp liminal deoarece este tranziția spre un nou an. În multe culturi, ceea ce faci în prima zi a anului este definitoriu pentru întregul an.
Termenul liminal este asociat și persoanelor. De exemplu, imigranții ilegali sunt prezenți, dar nu figurează în mod oficial. La fel și oamenii străzii, ei există, dar nu sunt integrați în societate. Oameni liminali sunt și adolescenții care nu mai sunt copii, dar nici adulți; sau cei acuzați într-un proces în care nu sunt încă declarați vinovați.
În cultura contemporană, a merge la cluburi de noapte înseamnă a merge într-un spațiu liminal. Se iese din spațiul social pentru a intra într-un spațiu hedonic, al distracției, al jocului, un tărâm misterios.
În multe culturi, trecerea spre studenție este considerată spațiu liminal. În timp ce majoritatea studenților se mută în orașul universitar, ei nu rup legătura cu casa părintească pe care o consideră încă locul de origine. Studenții nu mai sunt școlari, dar nici adulți independenți.
Liminalitatea este o stare de ambiguitate, un timp al posibilităților, dezorientare și confuzie; momentul în care oamenii se opresc să fie cine sunt, dar nu sunt încă cine urmează să fie.
