Top 8 confuzii pe care le facem când vrem un copil
Atunci când decizia de a avea un copil devine o prioritate, este firesc să fim invadați de o multitudine de gânduri, speranțe și uneori chiar de temeri. În drumul spre concepție, mulți părinți își formează așteptări și convingeri, însă, adesea, acestea sunt influențate de informații incomplete sau mituri răspândite în societate. Aceste confuzii, deși aparent inofensive, pot crea presiuni suplimentare și pot afecta echilibrul emoțional al celor care își doresc un copil.
În acest articol, vom explora cele mai frecvente greșeli de percepție și interpretare care apar în această perioadă și vom încerca să clarificăm ce înseamnă, de fapt, să îți dorești un bebe, dincolo de stereotipuri și sfaturi populare.
Am trecut si eu prin aceasta experiență timp de 10 ani în care trei medici mi-au spus că nu pot face copii; așa că la 31 ani mă pregăteam să înfiez un copil și la 32 nășteam un copil. Acela a fost momentul în care m-am întrebat: ori diagnosticul a fost eronat, ori eu am făcut ceva diferit; cum nu sunt medic, nu mi-am permis să interpretez diagnosticul, așa că am căutat să aflu răspunsul la a doua întrebare, ce am făcut diferit?
Târziu am înțeles că nu e despre a face un bebe, e despre a primi un bebe!!
1. Aceasta este prima confuzie în procesul de concepție.
Credem că facem noi, însă noi suntem doar un canal prin care se permite venirea la trup a unui suflet, care are propria lui misiune, în funcție de ceea ce are el de experimentat și nu în funcție de nevoile noastre.
2. Crezi că poți avea control în acest proces, că poți interveni, însă nu poți controla
când să ai un copil, el face parte dintr-un plan divin cu o misiune proprie.
Poți controla la ce medic mergi, ce tratament să urmezi, poți alege partenerul, însă când să vina bebe..aici nu avem control. Lipsa controlului ne sperie! Știi de ce?
Am fost învățate de mici că trebuie să ne descurcăm singure iar “a controla” a fost singurul mecanism prin care am putut face față unui eventual pericol și a fost singura variantă de a ne proteja; astfel am învățat că a fi în control = siguranță.
Cu alte cuvinte, dacă nu am control, sunt în pericol; când înțelegi asta, dispare frica.
3. Crezi că ești pedepsită de divinitate pentru vreun păcat și că nu meriți!
Sentimentul de vinovăție este cel mai des întâlnit în discuțiile individuale. (avorturi din tinerețe, relații extraconjugale etc)
Creierul, pentru a se liniști, are nevoie de o explicație, de o înțelegere mentală pentru a justifica lipsa;
Da, vinovăția este emoția prin care se descarcă în corp cortizol care afectează aparatul genital; însă gândul care generează vinovăție este eronat, pentru că decizia luată într-un moment din trecut este cea mai buna pentru acel moment, cu resursele pe care le aveai atunci. Dacă ai fi avut o soluție mai bună, cu siguranță ai fi luat-o.
4. Crezi că depinde de tine când e momentul
Când vrei un copil eșți aleasă de sus, nu alegi tu de aici, de jos, din acest plan limitat!…Nici pe cine, nici când, nici cum..este singurul proces pe care nu îl putem controla; Lasă-te aleasă, nu alege! Dacă acum ai fi aleasă, cum ai vrea să fii văzută? Tristă, dezamagită, furioasă, vinovată? Cu siguranță că nu!
5. Crezi că ai o boală, însă infertilitatea este o stare, nu o boală!
Noi avem nevoie să accesăm starea de creație!
Îți dai seama că eșți în starea de creație atunci când eșți bucuroasă, veselă, când ai trăirile în care lucrurile vin ușor, totul se leagă..
Starea de creație în cazul nostru înseamnă energie feminină prin care tu să te manifeșți că femeie. Energia feminina creează!
6. Confunzi dorința de a fi mamă, cu menirea ta în viață: “fară un copil eu nu am sens”
Un copil este un dar, nu este un scop!
Asta inseamnă că tu eșți un canal prin care se permite venirea la trup a unui suflet, care are propria lui misiune, în funcție de ceea ce are el de experimentat și nu în funcție de nevoile tale.
Când copilul devine un scop (să am un sens în viață, să fiu în rândul lumii…să aibă cine să îmi aducă și mie un pahar de apă la bătrânețe etc) i se va imprima acestuia toată energia și misiunea cu care vine la trup, misiune care nu este a lui, este a mamei sale, deviându-l astfel de la propria lui evoluție…
7. Confunzi detașarea emoțională cu renunțarea la dorința de a fi mamă!
Crezi că prin detașare transmiți mesajul că nu mai vrei; e ca și cum “dacă mă detașez de dorința mea de a fi mamă, nu îmi mai doresc și copilul nu mai vine”; este exact invers..cu cât atașamentul este mai mare cu atât rezolvarea este mai departe.
Detașarea înseamnă să faci loc, mentinând dorința vie, să creezi spațiul pentru ceea ce îți doreșți !
8. Confunzi tristețea și dezamăgirea ta cu lipsa copilului
Nu lipsa unui copil doare…știi ce doare de fapt?
Momentul tău de singurătate…în care trăieșți lipsa…e acel gol pe care tu îl percepi că pe o neîmplinire, nu știi cine eșți tu fără un copil…nu iți vezi rostul și cauți un sens în viața ta pe care doar un copil ți l-ar da.
Durerea și neputința pe care le trăieșți acum nu sunt din cauza absenței a unui copil, ci din cauza temerilor, a scenariilor, a fricilor pe care le dezvolți în timp ce aștepti cu greu ca bebele să apară și uiți de tine ca femeie…
