Vă rog, reparați-mi copilul!

Există momente în care părinții au impresia că s-a întâmplat ceva grav cu copilul lor.

Vârsta copilului diferă, poate avea 3 ani, sau poate avea 13-16 ani

Uneori părinții sunt convinși că în interiorul copilului s-a defectat ceva. Vin cu el la psiholog, ca și cum ar duce mașina la reparat. Unii chiar vor să mă ajute și îmi spun cam ce ar trebui să-l învăț pe copil să facă (sau să nu mai facă) pentru a fi „așa cum trebuie”.

Vine, îl aduce la cabinet și îl ia după o oră. Dar același părinte refuză să vină și el la consiliere, sub pretextul : „eu mă sacrific pentru binele lui”. Din păcate, prin acest refuz dovedește contrariul.

Părinții sunt nemulțumiți, pentru că la un moment dat, așa ca din senin, copilul lor a început să facă lucruri pe care nu le făcea : minte, fură, vorbește urât, fuge de la școală, este agresiv cu alți copii sau cu familia … „ce sa mai vorbim, ne face de râs !”

Când încerc să le explic cât de important este mediul familial și că tot ce se întâmplă cu el (copilul) este ca urmare a ceea ce a primit din familie, se uită ciudat ca și cum nu ar da crezare vorbelor mele, ba mai mult sunt indignați pentru că ei s-au străduit / se străduiesc să-l învețe doar lucruri folositoare și frumoase.

Oare de unde a învățat ?

Este ca și cum am crede că un copăcel poate influența vremea și nu invers.

Da, mediul înconjurător are mare putere asupra lui, un vânt puternic poate rupe crengile unui copăcel și chiar îl poate scoate din rădăcini.

Oare de unde a învățat (se întreabă părintele)?

Iată câteva exemple luate din realitate, care devin modele de viață pentru copii:

• Cum credeți că ar reacționa o femeie când este bătută de soț ? Probabil reacția diferă de la un caz la altul.

Dar, dacă la vârsta de 3 ani și jumătate acea femeie, copil fiind, a fost bătută de tatăl ei, furios din fire, până îi făcea vânătăi, apoi, după o oră – două, o îmbrățișa jucându-se cu ea – probabil i se va părea normal să ia bătaie și la vârsta adultă de la cel pe care îl iubește.

Modelul : „iubirea vine la pachet cu bătaia” sau „cine te bate te iubește” 

• Ieri am fost la Kauffland la cumpărături. La raionul de autoservire / autocântărire dulciuri (bomboane, biscuiti,…) o mamă cu un băiat de 10 ani s-a „autoservit” cu un pumn de bomboane mici de ciocolată, pe care le-au consumat pe loc. Nu mai avea răbdare să le cântărească și să le plătească.

Era toată un zâmbet, plină de mândrie pentru fapta ei curajoasă.

Oare ce se va intampla cu acest băiat la maturitate, sau poate chiar mai devreme ? De multe ori victima furtului este chiar cea care i-a servit prima lecție de furat.

Modelul : „atunci când nu ești văzut, nu ești pedepsit” sau vorba românului : „hoțul neprins = negustor cinstit” 

• Într-o familie discuțiile între părinți se poartă cu sonorul dat la maxim. Cel care reușește să-și impună punctul de vedere este acela care are glasul mai puternic si reușește să-l acopere pe celălalt (în cazul de fața – mama).

Mama vine cu adolescenta de 13 ani la psiholog pentru că nu o mai poate ține în frâu, a început să țipe la părinții ei și să-și impună punctul de vedere folosind cuvinte triviale.

Oare de unde o fi învățat?

Părinții se dezic de acest comportament, dar adolescenta povestește cu lux de amănunte dialogurile din casă. Nu a făcut altceva decât să-i copieze …

Model : „doar așa te poți face ascultat” 

• O adolescentă de 14 ani este adusă la psiholog pentru că și-a început viata sexuala cu un coleg, fără „acordul” mamei.

Mama amenință că se aruncă de la balcon, pentru că nu mai știe ce să facă cu aceasta fată, care a luat-o razna.

Din discuțiile cu adolescenta reiese că nu și-a dorit altceva decât să atragă atenția asupra ei, că are nevoie de cineva care s-o asculte (ambii părinți lucrează de dimineata pană seara, iar acest coleg/iubit și-a facut timp să fie cu ea, să o înțeleagă și să-i arate (în felul lui) dragostea de care avea atâta nevoie.

Iata cuvintele adolescentei către mama ei : „te rog nu-mi mai cumpăra atâtea haine, nu am nevoie de ele, vreau să stai cu mine, atât îți cer!”.

Desigur, dacă ar fi cunoscut limbajul de iubire potrivit ficei ei – timp petrecut împreuna – și NU cadouri  nu s-ar fi ajuns aici.

Dar când să afli preferințele fiicei dacă vii acasă doar ca să dormi ?

Ceea ce am vrut să spun prin exemplele de mai sus, este că nu poți duce copilul la psiholog așa cum duci mașina la reparat, pentru că după ce se termină consilierea (repararea) acel copil se întoarce în mediul lui de acasă și acea oră din cabinet nu are cum să producă schimbări miraculoase.

Este posibil ca cele de mai sus să nu reușescă să te sperie, sau poți găsi de cuviință să arunci vina și pe alții care vin în contact cu el.

Dar, mai gândește-te!

Atunci când nu îl îndrumi, când nu îl oprești la timp se pot întâmpla lucruri grave, ca în această înregistrare de 3 minute, pe care am postat-o pe YouTube.

Adevăratele schimbări în comportament se produc și sunt de durată numai dacă se schimbă ceva în mediul familial.

Fiecare copil este o oglindă (prin atitudine, vocabular, mimica, valori respectate…) a familiei din care provine.

Desigur, copilul își poate depăși părinții din toate punctele de vedere, la vârsta adultă.

Dar cu ce efort și cât de târziu își va da seama că poate și merită mai mult ?

Știind toate astea, nu trebuie să ne supărăm sau să-i cerem copilului lucruri pe care noi ca părinți nu le putem îndeplini !

Este suficient să ne străduim să fim, prin tot ce facem și spunem, acel model demn de copiat de către copil.

Să devenim așa cum am vrea să fie copilul nostru !

 

Cu prietenie, Magdalena