50+ poate fi cea mai dură tranziție în carieră: cum te pregătești?

Schimbările pe care le alegem la 30, 40 de ani pentru că ”vrem mai mult” de la cariera noastră – și de care majoritatea angajaților se tem cumplit – sunt partea frumoasă a poveștii. Pentru că le alegem noi înșine, chiar dacă ne simțim forțați de circumstanțe.

Chiar și pauzele dintre joburi sunt tot niște tranziții în carieră și ar trebui tratate ca atare, cu mai multă atenție. Impuse, dacă ne pierdem jobul, dar surmontabile mai ușor în tinerețe, devin pietre de moară pe măsură ce trece timpul.

Îmbătrânirea e cea mai dură tranziție în carieră, cea mai tăcută și cea mai ignorată. Noi înșine nu mai suntem cine am fost timp de 25-30 de ani – și asta își spune cuvântul și în viața profesională, cu bune și cu rele.

Un profesionist strălucit, dar cu o mentalitate împietrită, va avea mari dificultăți.

Schimbările prin care trecem după 50 de ani nu mai sunt o alegere

Sunt impuse de:

1. Cursul vieții

Chiar și cu o sănătate rezonabilă și o pregătire profesională impecabilă, apar dificultăți în zona de…. anduranță.

Ultimii 10-15 ani de muncă pot fi o provocare pentru mulți. Iar bună parte dintre femei poate resimți menopauza ca o problemă suplimentară.

Realitatea este că nu toți avem o sănătate de fier și nu toți angajații sunt niște vârfuri în domeniul lor. Riscul de a nu mai fi ”suficient de performant” crește exponențial.

2. Evoluțiile pe piața muncii

Oricât de nedrepte ar fi, duc la îndepărtarea progresivă a seniorilor, fie că înțelegem termenul prin prisma vârstei, fie a expertizei.

Fie ești (văzut ca) perimat, fie ești (văzut ca) prea pretențios.

Eforturile de a lupta împotriva discriminării pe criterii de vârstă sunt, deocamdată, foarte departe de a avea rezultate reale.

3. Evoluțiile tehnologice

Sunt din ce în ce mai agresive, în condițiile în care nu mai este doar despre a fi la zi cu tehnologia. Inteligența artificială poate/va putea înlocui mulți seniori. Nu mai este vorba doar de sarcini repetitive, făcute de cei începători.

Cunoaștem abordările constructive? Le punem în aplicare din timp?

Asta e întrebarea.

Una este să te simți pierdut la 30-40 de ani, când pierzi un job sau simți că nu ai mers pe drumul potrivit pentru tine și vrei să o iei de la capăt, alta e să privești viitorul de la 55 la 65 de ani și să nu știi dacă vei mai avea un loc de muncă.

Inutil

Debusolat

Îngrozit că nu ai alternative

Imaginându-ți că vei pierde tot

Lipsit de speranță

Ignorat

Sunt sentimente umane, care nu scutesc pe nimeni. Nici pe cei cu o carieră frumoasă, cu o ”situație bună”. Pot duce la depresie, pasivitate, decizii dezastroase chiar și în cazul celor care nu ar fi avut de ce să se teamă. În ochii lumii nu, dar în sufletul lor da.

Există soluții, dar nu după ce dăm cu capul de problemă

Cum ar fi să privim viața după 50 de ani ca pe o tranziție în carieră și să o pregătim ca atare?

Îmbătrânirea nu ne ”ia prin surprindere”, ca zăpada. Doar acceptarea ei și a consecințelor sale apare, din păcate, prea târziu la majoritatea angajaților.

Dacă ar fi o tranziție obișnuită ne-ar trebui:

1. Claritate

E nevoie să știm cine suntem, ce putem, ce vrem și apoi încotro mergem, ce e de făcut? Cei mai mulți angajați știu nici după 20-30 de ani de carieră, dar fără ele nu se poate construi nimic.

Și nu e un motiv să renunțe tocmai la final sau mai bine zis, atunci chiar nu își mai pot permite.

2. Încredere în sine și curaj

Să luăm deciziile necesare, să facem ce e de făcut.

Rareori e vorba despre niște cursuri, despre a rafina niște abilități. Mai curând trebuie să aleagă o nișă din domeniul de bază mai potrivită pentru el la acel moment, despre curajul să ofere consultanță punând în valoare experiența acumulată.

De cele mai multe ori este despre modul cum gândim, care creează cea mai mare barieră.  Despre a fi în continuare motivați, despre a mai fi pasionați de ceva, de a mai găsi bucurie în provocări. E greu. Și e nerealist să credem că vor rămâne vii în mod natural. Acelea sunt excepțiile fericite.

Pentru a păstra vii aceste motoare care ne țin relevanți profesional este nevoie de muncă intenționată cu propria persoană. 

3. Consecvență

Să începem din timp și să  construim un drum cu sens, dar realist și funcțional. Cei mai mulți angajați nu se mobilizează din timp, cât încă mai au suficiente contacte relevante să își construiască niște alternative, cât încă mai pot primi un feedback interesant și util de la șefi sau recrutori privind potențialul lor. Sau se mobilizează prea târziu, când devine dificil să recupereze timpul pierdut. Nici imaginea profesională, nici modul de gândire nu se pot adapta peste noapte noilor realități.

Privind încă de la 45+ evoluțiile pe piața muncii și având claritate privind potențialul nostru, creștem șansele unei tranziții în carieră confortabile sau chiar împlinitoare până la pensie.

Nu toți trebuie ”să ne reinventăm” și să devenim ”branduri”, dar de un plan bun este nevoie.