Azi muncesc, dar maine?

Urmarea unei facultati este doar inceputul unui parcurs profesional, care, de altfel, nu garanteaza succesul. Este temelia evolutiei tale, fara a oferi o previziune sau macar o estimare corecta a realitatii care te asteapta dupa incheierea studiilor universitare.

Munca asigura o experienta mai mult decat necesara si deja solicitata la orice angajare, iar perfectionarea continua iti da un atu in plus la CV. Astfel, peste intelectul tau cladesti, cu informatii, o structura menita sa te recomande si sa iti asigure un loc de munca.

Si cu aceste premise, pornesti increzator la drum pentru a constata, la un moment dat, ca nimic nu reprezinta o garantie. Posturile sunt restructurate, companiile pot da faliment, altcineva poate sa fie considerat o investitie mai buna decat tine, si ajungi intr-un loc in care, desi ai what it takes, ai nevoie de mai mult.

Fii adaptativ

Puterea de adaptare si de reinventare, cea de a o lua de la capat, daca este nevoie, si de a ramane optimist si increzator in valoarea ta, sunt atribute greu incercate, dar absolut necesare atunci cand te confrunti cu schimbari periodice ale locului de munca.

O provocare ramane si domeniul de activitate, precum si capacitatea de a te adapta intr-un domeniu adiacent. Esti nevoit sa inveti lucruri noi, sa iti formezi o noua experienta si, uneori, sa pornesti iar de jos, de pe un post inferior pregatirii tale anterioare.

Iar asta, daca reusesti sa patrunzi in acest nou domeniu fara a fi descalificat… din cauza supracalificarii! Pregatirea ta profesionala poate ajunge astfel sa fie o lama cu doua taisuri. Daca nu reusesti sa gasesti o pozitie similara celei detinute anterior, sa pornesti de pe un post sub nivelul tau, nu tine doar de disponibilitatea ta de a o lua de la capat, ci si de angajator, care poate considera ca noua functie va fi frustranta pentru tine.

Reorientarea profesionala

Folosirea talentului pe care il ai – si poate ca nu l-ai exploatat, poate fi o alternativa atunci cand iei in calcul reorientarea profesionala. „Am terminat Facultatea de Drept si timp de cativa ani am lucrat in departamentul juridic al unor companii. Nu m-a stimulat foarte tare acest gen de job, dar era ceva ce stiam si puteam sa fac.

Totusi, in timp, a devenit destul de complicat sa ma pot angaja, intrucat astfel de departamente, in companiile mari, fie sunt externalizate, fie sunt compuse din oameni deja fidelizati. In consecinta, mi-am facut un blog cu fotografiile de eveniment pe care le-am realizat in diferite ocazii si am inceput sa dezvolt aceasta preocupare a mea. Acum, dupa doi ani, sunt multumit sa fac ceva creativ si sa nu mai depind de gasirea unui loc de munca.“ Este marturisirea lui Razvan, fotograf.

Desigur, o astfel de schimbare presupune munca, investitii in aparatura si cursuri de formare. Dar atunci cand reprezinta un hobby, toate aceste „sacrificii“ sunt facute mai usor. In plus, sunt abilitati pe care majoritatea dintre noi nu prea le fructifica, ramanand mereu in umbra traseului profesional bine definit.

Astfel, am putea spune ca o situatie economica precum cea cu care ne confruntam in prezent poate fi si un stimul pentru descoperirea si dezvoltarea altor trasaturi pe care le avem. Cazurile mai nefericite sunt acelea in care exista conditionari de ordin financiar.

Fie ca vorbim de rate la banca, de carduri sau de prezenta unei familii, care necesita venituri constante, aceste responabilitati, in conditiile pierderii locului de munca, sunt un factor de stres major. Suprapuse lipsei de incredere in fortele proprii si pierderii identitatii profesionale, pot duce la episoade depresive, daca nu la depresii majore.

De multe ori, astfel de situatii devin conditionari fundamentale in gasirea unui nou serviciu, iar ceea ce ne dorim sa facem trece in plan secundar, dupa nevoia de a avea continuitate in munca si venituri cat de cat stabile. Aceste conjuncturi atrag dupa ele acceptarea unor posturi inferioare pregatirii noastre, a unor salarii mai mici, ducand la apatie profesionala, descurajare, dezinteres, fara a sterge umbra depresiei – daca aceasta s-a instalat deja.

„Faptul ca lipsa unui loc de munca poate duce la pierderea casei pe care am luat-o cu imprumut bancar este mai mult decat un factor de stres. Nu imi pot permite sa nu muncesc, prin urmare, nu prea conteaza ce mi-ar placea sa fac, ci sa fac ceva constant. Nu mi-e usor, pentru ca am cam schimbat domeniile in ultimii doi ani – de la presa, la PR, la marketing si vanzari.

Stiu ca trebuie sa ma adaptez, indiferent de resursele pe care le am. Totusi, simt ca ma afund intr-o situatie din care as fugi maine, daca as putea, pentru a face ce mi-am dorit de la terminarea facultatii: psihologia“, ne povesteste Alexandra, referent marketing.