Când „meseria” devine „vocaţie”
Ne construim adăposturi, ne cultivăm sau vânăm hrana, ne facem haine, ne tratăm bolile, avem nevoie de miracole şi de legi, am învăţat să ne transmitem cunoştinţele povestind, din generaţie în generaţie, ce am reuşit să facem şi ce nu. Am ales reprezentanţii câtorva meserii emblematice pentru o societate: constructor, agricultor, meşteşugar, negustor, medic, profesor, poliţist, transportator, blogger/ povestitor şi le-am adresat o serie de întrebări, ca să vedem dacă au ceva în comun. Deşi meserii atât de diferite, am constatat cu uimire că au foarte multe în comun. Vă lăsăm să descoperiţi ce!
- De cât timp faceţi ceea ce faceţi?
Adrian, 63 de ani, constructor: Dintotdeauna, tata mă punea să-l ajut la reparaţii prin casă, eram mâna lui dreaptă şi aşa m-am orientat, după liceu, spre Facultatea de construcţii.
Amfisa, 59 de ani, agricultor şi crescător de păsări: De când mă ştiu, am crescut în grădină şi printre păsări.
Elvira, 49 de ani, medic ginecolog: De mult timp… soţul meu spune: „din grădiniţă!”, ….de peste 22 de ani.
Citeşte articolul integral în cadrul ediţiei de martie 2021 a Revistei PSYCHOLOGIES.
