Când privirile nu se întâlnesc și mâinile nu se ating

Tehnologia a permis ca în această perioadă de pandemie, inclusiv în lunile cu restricții maxime, să rămânem conectați cu colegii de serviciu și cu clienții, deși altfel decât înainte. Am creat un sistem de avarie care funcționează și probabil că se va impune ca mod de lucru pe termen lung, chiar dacă nu total, nu permanent și nu pretutindeni: munca de la distanță.

Munca de la distanță cu bune și cu rele

Munca de la distanță a fost propusă ca alternativă pentru unele activități din birou, cu ani de zile în urmă. Deși s-au făcut unele progrese timide în această direcție, în lipsa „de ce-ului” care să-i motiveze pe lideri să o accepte și să facă adaptările organizaționale necesare, nu a avut succes până la începutul anului trecut. În perioada de când este intens folosită, a fost studiată de nenumărate organisme.

S-a demonstrat că, în foarte multe cazuri, munca de la distanță a funcționat și că foarte mulți angajați s-au adaptat perfect. Există persoane și meserii mai potrivite pentru acest sistem. De exemplu, cei care doresc un program și un loc de muncă flexibil și care au un sistem solid de relații și prietenii. Sau cei care lucrează oricum permanent în fața computerului, deci nu contează unde se află. În spațiul virtual, este important ca fiecare să livreze la timp, în cantitatea și la calitatea așteptată, deci e mai clar cine muncește și cine nu. Cei care se bazau pe „farmecul personal” și pe munca altora pentru a reuși, au cam pierdut teren de când nu mai sunt în birou. Pe de altă parte, abuzul de putere al managerilor inepți, care-și hrăneau orgoliul jignindu-și sau hărțuindu-și subalternii, devine și el mai dificil, pentru că pe WhatsApp, e-mail, sau ZOOM, se pot face înregistrări care se constituie în probe.

Citește continuarea articolului pe Revista CARIERE.