Care ne sunt valorile in munca

Se spune ca romanii sunt lenesi, ca vor salarii mari ori ca nu fac activitati voluntare. Dar ce valori au ei de fapt in relatia cu munca? Cateva raspunsuri de la psihologul si trainer-ul Dorin Bodea.

Psychologies: Cum se vad romanii, profesional?

Dorin Bodea: Competenti, disciplinati, perfectionisti, excelenti. Se vad foarte creativi si se cred foarte inteligenti. Se simt provocati de activitati care presupun rezolvarea de probleme, isi doresc libertate si autonomie in ceea ce fac. Marea majoritate manifesta dorinta de schimbare. Asta inseamna nemultumire si frustrare fata de situatia profesionala prezenta.

Astfel, peste 80% dintre angajati sunt animati de dorinta de a fi sefi, de a avea putere, manifesta tendinta spre barfa, scenarii si jocuri politice. Vorbim despre o supapa psihologica a frustrarii si nemultumirii acumulate. Problema este ca pe ceilalti angajati romani, pe colegii lor, ii vad la polul opus, adica incompetenti, indisciplinati, egoisti, in cautarea satisfacerii propriilor interese si dorinte. Se cred mai destepti decat sunt, mai orgoliosi si mai incapatanati.

Prin aceasta diferenta enorma intre cum ne vedem pe noi insine si cum ii percepem pe ceilalti, blocam orice cale de colaborare, de cooperare cu celalalt. Suntem intr-un blocaj total: noi suntem in ordine, iar ceilalti romani sunt la pamant! Iar ei trebuie sa se schimbe dupa chipul si asemanarea mea. Doar ca modul in care noi ii vedem pe ceilalti este exact oglinda in care ne vad ceilalti pe noi insine.

Exista diferente intre femei si barbati?

D.B.: Da. Femeile isi atribuie intr-o masura mai mare atributele ce tin de pesimism, fatalism, credinta in destin, soarta; se considera, intr-o mai mare masura, ca avand spirit de familie, integritate si comportament civilizat; se autocaracterizeaza cu o doza mai mare de timiditate si teama; se considera mai individualiste si mai incapatanate; se autoevalueaza intr-un procent mai mare ca avand tendinta de a actiona emotional, intuitiv.

Prin comparatie cu femeile, barbatii se considera mai inteligenti, mai competitivi, cu mai mare indrazneala si curaj; isi atribuie intr-o pondere mai mare tendinta de a imita, tendinta spre polemica, tendinta de a face haz de necaz; se socotesc ca au, intr-o mai mare masura, perspective imediate (centrarea pe termen scurt), inclinatia spre distractie, capacitatea de improvizatie; se percep mai frecvent cu atribute ce tin de neasumarea responsabilitatii, comoditate, lene, superficialitate; se autoevalueaza intr-un procent mai mare ca dand dovada de comportament agresiv, dusmanie, ura.

Ce ii ofenseaza pe romani?

D.B.: Pe barbatii romani, sa le spui ca nu sunt inteligenti, iar cel mai puternic mijloc de motivare este recunoasterea, aprecierea. Ceea ce este surprinzator cu privire la inteligenta romanilor este faptul ca se considera mai inteligenti decat ceilalti. Astfel, participantii la studiu se considera mai inteligenti decat ceilalti romani si ii evalueaza pe ceilalti romani mai inteligenti decat media. Prin supraevaluarea inteligentei, romanii se considera diferiti de occidentali, care se apreciaza, in general, la fel de inteligenti ca ceilalti, inteligenta fiind o caracteristica, in buna masura, nativa. Putem sa tragem o singura concluzie: noi, romanii, ne-am nascut inteligenti…

Barbatii se cred mai inteligenti decat femeile, dar ambele sexe se considera mai inteligenti decat toti ceilalti. Este vorba despre o adevarata obsesie a inteligentei la romani. Barbatii romani participanti la studiu au tendinta de a se supraevalua cu aproximativ 50% mai inteligenti decat femeile. Cu alte cuvinte, unul dintre cele mai fierbinti butoane motivationale ale majoritatii barbatilor romani este aprecierea istetimii lor. Dimpotriva, etichetarea unui comportament ca fiind lipsit de inteligenta (sau „prostesc“) este o frustrare extrem de puternic traita de barbatul roman, care poate pune in functiune intregul arsenal cu mecanisme de sabotare a persoanei in cauza. Fara a exagera, putem vorbi despre mitul inteligentei la romani.

Care sunt cele mai pregnante defecte?

D.B.: Dorinta de a fi sef (de a avea puterea), marcata de frustrarea si nemultumirea fata de modul de organizare actuala a lucrurilor; barfele, scenarii si jocuri politice; invidia; pasivitatea si inclinatia spre neimplicare; triunghiul fatalism-pesimism-resemnare, in care regasim destinul mioritic, exprimat modern prin „asta e“ sau „asa i-a fost soarta“. Mai este tendinta de a lua lucrurile personal, asociata cu un comportament impulsiv.

Cum e cu competenta?

D.B.: 72,3% dintre romani se descriu drept competenti peste medie. Competenta este una dintre calitatile noastre fundamentale ce au rolul de a ne proteja sinele, atitudinea fata de sine, stima de sine. Competenta este una dintre valorile fundamentale ale civilizatiei occidentale. La noi, fiind intr-o permanent perioada de tranzitie, competenta isi cauta atat locul, cat si adeptii. Nu putem spune ca majoritatea romanilor sunt caracterizati de competenta, asa cum se autodefirnesc. Ceea ce putem face este sa remarcam si sa promovam incercarile individuale de inalta calitate, lucrul bine facut.

Ce este performanta pentru romani?

D.B.: Este confundata deseori de catre majoritatea romanilor cu competenta si cu perseverenta, acestea fiind doua dintre cele mai dezirabile atribute ale romanilor. Noi putem spune ca perseverenta si competenta sunt ingredientele necesare pentru obtinerea performantei.

Dar stim cu totii foarte bine ca nu este suficient sa fii competent si perseverent pentru a obtine rezultate. Metaforic vorbind, performanta este, pentru multi dintre romani, o ecuatie cu o necunoscuta certa: raspunderea fata de rezultatul muncii. Neasumarea responsabilitatii, lipsa de implicare, dificultatile in finalizare – recunoscute de majoritatea angajatilor romani ca fiind definitorii, vorbind despre ceilalti – completeaza tabloul performantei la romani.

Opt din zece romani, cand au de ales intre o activitate cu un nivel inalt de performanta si o alta, problematica, aleg rezolvarea problemei. Este ingrijorator ca nu apreciem performanta, ca nu avem grija de performanta. Acest fapt ne-a determinat sa formulam dilema performanta versus problema, care semnaleaza mai degraba o cultura a problemelor, decat una a performantei. Este nevoie de educatia performantei si de management pentru a pune in valoare performanta.

Care e reactia strainilor care lucreaza cu romani? Care e perceptia lor despre noi?

D.B.: Ei spun „nu este posibil sa aveti o parere atat de proasta despre ceilalti romani“. Acest semnal indica faptul ca problema noastra nu este la ceilalti, ci in noi. Resursele angajatilor romani cel mai des apreciate de catre straini sunt creativitatea si inovatia, precum si perspicacitatea si rapiditatea in rezolvarea de probleme. Cel mai frecvent blamate sunt lipsa de organizare si disciplina, ponderea prea mare a emotionalului si intuitivului in zona profesionala.

Lipsa de predictibilitate a comportamentului si performantei multor angajati romani este una dintre cele mai stringente probleme reclamate de catre managerii expati. Cu alte cuvinte, avem nevoie de sefi care sa ne organizeze si care sa foloseasca instrumente riguroase de management, care sa previzioneze performanta viitoare. Henri Coanda, vorbind despre noi, romanii, folosea o metafora puternica, aceea a „luntrasului care merge cu fata la trecut si cu spatele la viitor.“ El nu poate sa isi vada in mod direct viitorul, ci numai privind lateral.

Luntrasul nu are acces decat la viitorul imediat privind in stanga si in dreapta lui. Aceasta metoda de a construi viitorul obliga, in schimb, la a descoperi prezentul. Obliga la a sesiza si valorifica oportunitatile prezentului cu perspectiva unui viitor pe termen scurt. Numai ca cei mai multi dintre noi uita sa mai arunce o privire cu coada ochiului la locul unde ar putea ajunge.