Carieră, frustrare și schimbare: un cocktail paradoxal

 

1. E final de an și încep evaluările. Ce a mers, ce nu, ce obiective am bifat, etc.

Ne concentrăm mai puțin pe cum ne-am simțit, din păcate.

2. Sărim la noile obiective. Începem cu ce ne dorim, cu decizii mari și late, planuri și rezoluții.

Ne concentrăm mai puțin pe cum suntem noi ca oameni și – deci – cum suntem noi în stare să punem în aplicare (tot) ce ne propunem.

3. Pe unele le vom împlini, pe majoritatea nu. Vor rămâne dorințe. Sau frustrări.

Și aici începe povestea noastră despre relația paradoxală între frustrare și schimbare, prin ochii unui specialist în schimbări în/de carieră.

Se aplică și în viața personală și în cea profesională.

Uneori este însă mai clar și ușor de exemplificat raportat la carieră.

În general, visăm la schimbare, dar ne este frică de ea.

• Ne gândim că vrem să stea altfel lucrurile la muncă sau, în ansamblu, în cariera noastră, dar ne simțim legați de mâini și de picioare.
• De unde să începi? Ce mișcare să faci, în ce mod, astfel încât să-ți iasă? Să n-o dai în bară și să ajungi mai rău.

Sună cunoscut. Deja, în momentul acesta, frica e instalată.

• Oricât ne-am enerva la serviciu, mai mult de niște mici ”revoluții pentru apărarea drepturilor” – față de șef sau echipă – nu facem prea des.

Frustrarea crește direct proporțional cu amânarea.

În opinia mea, nu crește proporțional cu nemulțumirile sau greutățile obiective care apar, ci cu amânarea în privința unor pași cu adevărat relevanți.

Cu cât toleranța noastră la frustrare este mai mare, cu atât vom amâna trecerea la acțiune, schimbarea situației în care suntem.

Uneori o numim reziliență. Alteori maturitate. Alteori pragmatism. Alteori ”scaun la cap”. Alteori răbdare. Alteori înțelepciune. Alteori experiență de viață.

Uneori este adevărat, uneori…nu.

Schimbarea apare când toleranța noastră la frustrare expiră.

În momentul acela, trecem la acțiune. Ne-a ajuns. Oricare ar fi ”trigger-ul”, tragem linie și luăm măsuri.

Concluzia nr 1: Pentru a iniția o schimbare în carieră, avem nevoie de o toleranță scăzută la frustrare.  Ne ajută să trecem la acțiune.

Orice schimbare are 3 etape mari:

• Un sfârșit. Al răbdării/fricii și, la nivel concret, părăsirea progresivă a stării de fapt care ne nemulțumea sau în care ne simțeam blocați.
• Un mijloc. În care schimbarea se întâmplă. Facem pași concreți din a trece din situația A în B. Un nou job, uneori doar un nou rol sau o nouă echipă, alteori chiar o nouă carieră.
• Un nou început. Ajungem în noua situație, B.

Procesul acesta este într-adevăr dificil și, adesea, lung. Și la nivel practic – căutări, aplicat, făcut schimbarea, adaptat etc., și în modul cum ne simțim.

Temerile sunt poate uneori prea mari și ne țin aiurea blocați într-o situație. Dar nu sunt niciodată complet nefondate – este realmente greu.

Cu cât toleranța noastră la frustrare este mai mare, trecem mai ușor prin schimbări.

E nevoie reziliență,  maturitate, pragmatism, ”scaun la cap”, răbdare, înțelepciune, experiență de viață.

În schimbările din carieră, succesul aparține celor cu o mare toleranță la frustrare.

Capacitatea de a rămâne fideli deciziei de a face schimbarea, curajul de a merge mai departe, încrederea în noi înșine și deschiderea pentru a cere ajutor, de a vedea și a folosi cât mai abil toate resursele disponibile până reușim – toate sunt extrem de importante în proces.

Schimbarea durează, indiferent că este vorba de planul concret sau de ”mindset”. Poate trecem imediat într-un nou job, grație unor circumstanțe fericite, dar adaptarea nu se întâmplă niciodată, dar niciodată peste noapte.

Concluzia nr 2: Pentru a trece printr-o schimbare în carieră, avem nevoie de o toleranță crescută la frustrare.  Ne ajută să continuăm până reușim.

Secretul?

Ook, veți zice. Și-atunci? Care-i adevărul? Care-i secretul? E bună sau nu e bună toleranța la frustrare?

Ca specialist în schimbări de carieră , știu că secretul este

• Să reflectezi (să lucrezi cu tine) astfel încât devii conștient în ce situație te încadrezi – unde ai toleranță mică și unde ai toleranță mare.
• Să ții cont de asta când îți pui o dorință/stabilești un obiectiv/ faci o evaluare și iei o decizie pentru viitor.

Test rapid: Care este atuul tău? Unde ai de lucrat? 

1. Treci ușor la acțiune sau ești maestru al blocajelor?
2. Ești în stare să lupți până la capăt sau abandonezi la primele greutăți?
3. Ce te sperie mai tare? Aruncarea în gol sau munca de după?

Strict logic, la una din 2 – toleranță mică sau mare la frustrare – tot ești bun. Rămâne să lucrezi conștient la cealaltă.