Cariera și stilul de lucru prin prisma tipurilor de personalitate

Probabil că uneori ți-ai pus întrebări de genul: De ce eu sunt așa, atât de diferit de el/ea? De ce mie îmi pasă de oameni, sunt sensibilă la problemele și conflictele lor, iar el este preocupat doar de afaceri, mașini, prosperitate, și nu îi pasă pe cine rănește în atingerea obiectivelor sale? De ce eu visez mult și am o groază de idei minunate, dintre care puține văd lumina zilei, iar fratele meu este atât de practic, ancorat în concret și realizează atâtea lucruri mărunte, dar foarte utile? De ce el simte deseori nevoia de singurătate, de reflecție individuală, de retragere în lumea sa interioară, iar prietena lui dorește mereu contactul cu ceilalți și este atât de energizată de acesta? De ce eu am atâtea probleme în a mă organiza, în a finaliza lucrurile la timp, în a-mi stabili ierahii și priorități, iar colega mea se planifică cu succes, îi place să își facă liste cu structurarea activităților și reușește să se încadreze în deadline-uri sau chiar să finalizeze mai curând?

Cu siguranță te-ai întrebat cândva care-i profesia potrivită pentru tine și ce carieră să urmezi.

Răspunsul la aceste întrebări îl poți găsi în teoria tipurilor de personalitate a lui C.G. Jung, dezvoltată ulterior de Myers-Briggs, care a realizat testul MBTI. Acesta este folosit foarte mult în procesul de selecție a resurselor umane, împreună cu CPI, și în orientarea profesională. Dar pentru a-ți cunoaște tipul nu e musai să faci acest test, poate fi suficient să ai niște cunoștințe de bază a acestei teorii și o bună capacitate de auto-observare.

Jung descrie personalitatea în funcție de predispoziții naturale, concretizate în două tipuri de atitudini: extraverta, introverta, și de gradul de dezvoltare a celor patru funcții de cunoaștere: funcția senzorială și cea intuitivă – ce arată stilul de procesare a informațiilor, funcția logică (reflexivă) și cea afectivă – ce reflectă maniera în care se iau deciziile. La aceste dimensiuni Myers –Briggs adaugă atitudinea perceptivă și cea judicativă, care reflectă stilul de viață derivat din extravertirea sau introvertirea funcției preferențiale.

Extravesia și introversia descriu atitudinea noastră față de lume și focalizarea energiei psihice. Extraverţii sunt stimulați de ceea ce se întâmplă în jurul lor, simt nevoia să experiementeze realitatea pentru a o înțelege, sunt activi și tind să-și focalizeze energia către mediu. Introverţii sunt stimulați și incitați de ceea ce se întâmplă în lumea lor interioară și tind să-și direcționeze energia în special către aceasta. Ei preferă să înțeleagă realitatea înainte de a o experiementa de aceea sunt mai meditativi și pot părea chiar pasivi.

Dacă în cazul tău predomină extraversia atunci trăiești într-o lume socială, plină de contacte și evenimente, ești foarte deschis, vorbăreț, expansiv, volubil, preferi grupurile numeroase. Ești mai impulsiv, îți clarifici gândurile și ideile pe măsură ce le expui, pe când introverţii realizează asta în urmă cugetărilor solitare.

Dacă predomină introversia ești mai rezervat, reflexiv, detașat, răbdător, îți exteriorizezi mai rar emoțiile. Acționezi mai încet decât extraverţii, preferând să te gândești temeinic înainte la ce vei face, în singurătate. Extraverţii își pierd răbdarea în fața pasivității acționale și lipsei tale de promptitudine în comunicare, iar tu te simți copleșit de ritmul și expansivitatea extraverţilor.

Dacă ești extravert, ești mai adecvat profesiilor de contact, ce implică interacțiune cu oamenii, comunicare și expresivitate precum: vânzări, PR, resurse umane, învățământ, avocatură, management, medicină, actorie, iar dacă ești introvert profesiilor care nu au mare expunere la public: IT, arhitectură, design, contabilitate, administrație, producție, cercetare.

Funcția senzorială și cea intuitivă se referă la modul în care cunoaștem realitatea și felul în care primim informațiile de la ea: cum observăm lucrurile, oamenii, situațiile, cum asimilăm ceea ce auzim, citim, vedem, simțim. Deciziile noastre ulterioare și maniera în care acționăm pentru a ne atinge obiectivele depind de felul în care percepem lumea.

Senzorialii cunosc realitatea direct prin informațiile venite de la simțuri. Ei sunt ancorați în realitatea cotidiană, preferă lucrurile bine determinate, măsurabile, își rezolvă problemele sistematic, dând mare atenție detaliilor practice.

Intuitivii au o percepție globală, sintetică asupra realității, ei absorb și percep un spectru larg și difuz de informații, reținând mai degrabă întregul decât componentele. Au o privire de ansamblu, nu sunt atenți la detalii, dar caută esențialul și pot surprinde relații subtile, conexiuni ascunse, între oameni sau lucruri. Intuiția dezvăluie înțelesul, realitățile și posibilitățile ce se află dincolo de informația transmisă de simțuri. Ei nu au nevoie de lucruri concrete preferând să și le imagineze, să jongleze mental cu idei și concepte, stabilind legături între lucruri, spre deosebire de senzoriali care trebuie să vădă, audă, atingă, miroasă, ceea ce e abstract părându-le ireal.

Dacă ești senzorial, ești orientat către real, concret, practic, trăiești în prezent, sprijinindu-te pe învățămintele experiențelor trecute. Este important pentru ține să te simți util, să faci lucruri necesare. Știi să te bucuri din plin de plăcerile fizice ale vieții pentru că ai simțurile active în orice clipă. Ești adaptat lumii din jur, faci față cu ușurință aspectelor practice ale vieții și îi consideri pe intuitivi cam inconsecvenți, lipsiţi de simţ practic, nerealiști.

Dacă ești intuitiv, ești orientat către nou, posibil, potențial, tinzi să te proiectezi mereu în viitor. Îți dai seama cum poate fi optimizată o situație și îți place să-ți imaginezi cum ar trebui procedat. Te entuziasmezi în fața oricărui proiect nou și lucrezi bazându-te în special pe fler. Ai tendința de a neglija faptele și instrucțiunile și de a aborda activitățile într-o manieră personală. Preferi să dobândești cunoștințe noi decât să te foloseșți de cele acumulate, iar uneori ești complet rupt de realitate, „cu capul în nori”, „în alte sfere”, și uiți diverse lucruri practice chiar dacă sunt foarte importante. Poate fi epuizant pentru tine să faci față detaliilor existențiale concrete (precum plata facturilor, curățenia zilnică a casei, mersul la cumpărături, gătitul, pregătirea călătoriilor, etc.). Îi consideri pe senzoriali lipsiți de imaginație și incapabili să vădă în perspectivă.

Funcția afectivă și cea logică se referă la modul în care luăm decizii și la procesul prin care ajungem la concluzii și judecăți asupra situațiilor. Oamenii decid în moduri diferite și plecând de la informații diferite conform modalității proprii de percepție a lumii și asimilare a informațiilor: pe cale senzorială sau intuitivă.

Afectivii sunt cei care iau decizii conform valorilor proprii.

Reflexivii sunt cei ce iau decizii bazându-se pe logică, legități obiective, prin analiză incisivă.

Judicativii sunt persoane organizate.

Perceptivii sunt spontani, adaptabili, flexibili, sunt deschiși experienței, urmând fluxul vieții, fără să încerce s-o controleze. Ei au probleme cu finalizarea lucrului început. Încep cu entuziasm, continuă cu avânt, dar se pierd pe parcurs. Dacă sunt și intuitivi vor începe o mulțime de proiecte cu pasiune și vor avea tendința de a le abandona când se apropie de sfârșit sau când trebuie să treacă la partea practică. Dar dacă își cunosc „umbra” și și-au dezvoltat capacitățile volitive atunci pot face efortul de a duce lucrurile le bun sfârșit. Dar e posibil să nu mai simtă cine știe ce satisfacție în final, energia cheltuindu-se în entuziasmul de început și în efortul volitiv pentru încheierea proiectului.

Cunoașterea teoriei tipurilor de personalitate ne ajută în cunoașterea de sine și alegerea profesiei potrivite, în plan relațional prin dezvoltarea toleranței față de diferențele tipologice, vizavi de punctele slabe ale celorlalte tipuri, și în recunoașterea și folosirea cu succes a punctelor forte ale propriei personalități sau ale angajaților, în cazul managerilor.

În acest articol am realizat doar o descriere sumară a trăsăturilor bazale din care sunt compuse tipurile de personalitate. Dacă dorești să cunoști descrierea detaliată a celor 16 tipuri, specificul funcționării fiecăruia, relațiile ce se stabilesc între tipuri, profesiile potrivite fiecăruia, punctele tari și cele slabe, s.a. utile în activitatea ta profesională și în îmbunătățirea relațiilor de lucru (și nu numai) te invit la cursul pe care îl voi susține pe această temă.