Casă de vacanță versus un job care ne place

Casă de vacanță versus un job care ne place: de ce facem sacrificii doar pentru prima?

Mulți oameni sunt dispuși să facă sacrificii mai mari pentru a achiziționa o casă de vacanță, folosită relativ rar, în loc să investească într-o activitate care le-ar putea aduce satisfacție zilnică și de durată.

De ce se întâmplă acest lucru? De ce ne este frică de a schimba ceva în carieră , deși efortul ar fi mic si beneficiile mai mari?

1. Iluzia evadării și recompensele instantanee

O casă de vacanță simbolizează evadarea perfectă, promisiunea unui refugiu de la stresul și vieții de zi cu zi. Ne imaginăm că vom scăpa de toate problemele și ne vom putea relaxa complet. O recompensă instantanee este foarte atractivă, deoarece oferă o soluție rapidă. Deși nu neapărat simplă sau ieftină.

În contrast, dezvoltarea unei activități (la început, pe lângă job), care să reflecte pasiunile noastre, ce ne interesează cu adevărat din punct de vedere profesional, necesită timp, efort și răbdare pentru a vedea rezultatele. Da, e adevărat, pare tare puțin atrăgător pe termen scurt.

Preferăm să mergem la un job pe care-l urâm, să continuăm să ne plângem de el, să strângem din dinți ca să facem bani pentru casa de vacanță (sau orice exemplu similar), decât să deschidem cutia Pandorei viselor noastre. Să încercăm să vedem cum ar fi să facem ce ne place. Dar să dăm o șansă cu adevărat.

2.Statutul social și valoarea materială

A avea o casă de vacanță pare un simbol al succesului și al statutului social – o dovadă a ”realizărilor financiare și a capacității de a oferi un lux suplimentar familiei”.

În schimb, dacă mai și muncești pe lângă job pari ”sărac”, ”disperat” sau cu siguranță măcar”fraier”. A avea o activitate bazată pe interesele tale nu oferă vizibilitate sau recunoaștere socială imediată.

3.Frica de eșec și incertitudine

Investiția într-o activitate interesantă sau care să reflecte dorința de explorare în carieră poate părea riscantă. Ne este teamă de eșec, de a ne confrunta visele cu realitatea – și asta doare. Dacă doar credem că suntem buni, dar nu reușim să transformăm această pasiune într-o sursă de venit stabilă sau să devenim cunoscuți? Cum se spune uneori,  ”picăm de fraieri”.

În contrast, o casă de vacanță este văzută ca o investiție sigură și care generează invidia multora. Chiar dacă e plătită cu un preț imens și nu prea reușește să ne facă, de fapt, fericiți.

4.Lipsa timpului și a energiei

După o zi lungă și obositoare la muncă, simțim că nu mai avem timp sau energie pentru ce ne place. Dar de ce trebuie să fie atât de rău la muncă? De ce acceptăm asta ca un dat?

Păi….pentru că…. să lucrăm la noi presupune un efort mare. Să ne dăm seama cum ”contribuim” singuri la propria nefericire de la muncă – acceptând sarcini suplimentare sau rezolvând crize când nu e cazul, din nevoia disperată (dar neconștientizată) de a fi plăcuți – doare. E mai greu să dăm vina pe șeful tiranic sau colegii incompetenți.

În comparație, durerea de spate după o zi de muncă ”la țară” pare mai sigură pentru ca ego-ul nostru să nu fie rănit. Să nu aflăm cumva că e vina noastră că ne e greu la muncă sau că ar mai fi necesar să facem niște cursuri „pe bune”, ca să avem cariera dorită.

5.Mentalitatea de a amâna fericirea

Desigur, mulți tindem adesea să credem că vom avea timp pentru pasiuni și împlinire personală „mai târziu”, după ce vom avea asta și asta și ailaltă. Acest mod de gândire doar întărește ideea că fericirea va fi meritată ”doar când avem x y z ”. Sau că poate fi amânată la infinit și că această strategie nu ne afectează negativ viața.

Munca e urâtă, vacanța e frumoasă, ce sa mai tot analizăm atât? Nu?

Cum putem privi dintr-o altă perspectivă?

Un mod de a depăși toate aceste tendințe enumerate este să înțelegem importanța integrării pasiunilor în viața de zi cu zi pentru a reduce stresul și a crește satisfacția personală. Activitățile care ne pasionează chiar au un impact pozitiv asupra sănătății mentale și emoționale. Și asta nu e nici glumă, nici moft și nici ”poveste de adormit copiii”.

Puțini oameni au tăria să facă singuri schimbări mari în carieră. Ai nevoie de multă încredere în sine, curaj, claritate, consecvență

Totuși, o viață profesională mai bună e posibilă . Nu doar fugind de ea, cât să uităm ”că trebuie să mergem la scârbici”.

Cum ar fi să punem timp în agendă pentru a ne gândi serios la a transforma niște pasiuni sau interese profesionale în activități săptămânale?

Cum ar fi să ne apucăm să și facem câte ceva în direcția asta?

Cum ar fi să recunoaștem că avem nevoie să ne simțim și împliniți profesional – iar schimbările mici au uneori un impact foarte mare?

Cum ar fi să ne permitem casa de vacanță, în final, făcând ceva ce ne place cu adevărat și la care poate excelăm fără să avem încă habar?