Ce este un workaholic?
Ritmul personal
Dependenti de munca nocturna sau adeptii unui timp de lucru mai mic? Nu exista nicio reteta universal valabila, motiv pentru care fiecare trebuie sa isi compuna propriul sistem. Miza este sa stim ce ni se potriveste cu adevarat. Pentru asta, trebuie sa ne ascultam corpul, sa vedem cum reactioneaza la modul obisnuit de functionare.
Maria, 34 de ani, nu de putine ori s-a intrebat daca prin nenumaratele ore peste program doreste sa se satisfaca pe sine, nevoia de performanta, de a dovedi ca poate, deci, implicit, autovalorizare si o crestere, sau recastigarea stimei de sine? Dincolo de aspiratiile personale in timp de criza sau de impactul acesteia asupra intregi vieti a angajatilor, dialogul ramane cea mai buna solutie.
Mai intai, cu cei apropiati, pentru ca dezechilibrul viata de familie-viata profesionala are costuri majore pentru cupluri; apoi, cu sefii directi. Discutia cu managerii nu trebuie sa fie o sursa de teama si frustrare, ci o clarificare simpla si concreta a nevoii reale de ore suplimentare.
De ce nu, o intalnire cu toata echipa, unde fiecare, pe rand, isi spune parerea, invita la transparenta, descoperirea de puncte slabe, puncte forte sau la reorganizarea eficienta a sarcinilor pentru rezultate bune fara nopti pierdute la birou.
Pentru fiecare, alegerea orarului nu este o realitate fixa si perena, ritmul nostru de munca poate evolua pe parcursul carierei, iar ambitiile personale sau ale celorlalti nu sunt de blamat.
Intre job si maternitate
Asa cum subliniaza Elena, problematica maternitatii nu este intotdeauna simpla cand vine vorba de serviciu. Dupa intoarcerea din concediul de crestere copil, cand cel mic are un an sau doi, nici nu se mai pune problema de ore suplimentare.
Probabil ca ambitiile carieriste timpurii s-au domolit, iar prioritatile s-au rearanjat, astfel incat competitia profesionala nu mai valoreaza mare lucru. Alte mame, dimpotriva, isi pastreaza acel avant profesional care in noul context necesita o mult mai buna organizare:
„A fost foarte greu sa ajung la statutul pe care il am acum si nu concep sa renunt la atatia ani de efort. Fac tot posibilul sa fiu o mama si o sotie buna, iar sotul meu imi intelege ambitiile si aspiratiile. Dupa orele la birou ma ocup de familie pana cand se culca fetita, iar apoi, timp de doua ore, mai lucrez la cate un raport.
Este mai mult decat solicitant, dar imi asum asta. Sfarsitul de saptamana ramane totusi timpul alocat exclusiv celor dragi, fara telefoane sau e-mailuri legate de serviciu. O regula agreata impreuna cu sotul meu, pe care o respectam cu strictete“, spune Vera, 36 de ani.
Orele peste program sunt to be or not to be-ul femeilor de astazi, prinse intre obligatiile de familie si dorinta de a evolua profesional. Chiar daca barbatii nu isi asuma acest lucru, in cazul cuplurilor cu cariere duble, orele suplimentare si lucrul seara de acasa sunt o chestiune care ii priveste pe ambii parteneri.
„Emanciparea femeilor trece prin munca, cea a barbatilor – prin familie“, spune un proverb suedez. Asadar, doamnele au dreptul sa inchida calculatorul de la birou exact atunci cand considera de cuviinta, fara sa se simta vinovate.
