Consecvența în schimbările din carieră
Consecvența în schimbările din carieră: cum mergi până la capăt ?
Când treci prin schimbări mari în carieră, tranziția durează mult și asta le face să pară extrem de dificile.
Să te ții de proces, să nu renunți până reușești ce ți-ai propus pare o mare provocare. Uneori este motivul pentru care renunțăm din start. Alteori, pe parcurs, nu mai avem energie și răbdare, simțim că am eșuat, începem să luam decizii pripite sau ne declarăm învinse prea devreme.
Viața de zi cu zi e grea pentru că trăim pe 3 planuri
- Cine am fost sau cine știam că suntem
- Cine vrem să devenim.
Uneori este foarte neclar ce vrem să devenim, dar devine și mai neclar pe parcurs pentru că imaginea de sine se schimbă pe măsură ce înaintăm în procesul de tranziție.
Poate știam de unde venim și credeam că știm unde vrem să ajungem, dar pe parcurs se produc mari schimbări în noi. Și atunci începe să se schimbe și ”cine vrem să devenim”.
- Cine suntem zi de zi.
Ni se pare tot timpul, dar absolut tot timpul, că nu mai știm cine suntem și cine ar trebui să fim ca să trecem cu bine prin proces și să încheiem tranziția.
Prima reacție este să ne simțim ineficiente: nu ne ținem de treabă, de plan, nu suntem suficient de disciplinate, etc.
Problema nu este disciplina
Asta poate fi explicat cel mai bine în două moduri:
- Lipsa de motivație
- Așteptările nerealiste
Cel mai adesea e o combinație între cele două, dar la fiecare persoană una din ele este dominantă.
Lipsa de motivație este rezultatul lipsei de claritate, de încredere în sine sau de curaj. Care, alături de consecvență, sunt cheia oricărei tranziții parcurse cu succes și încheiate cu succes.
De la bun început sau pe parcurs, nu a fost totul clar: de ce facem asta? unde vrem de fapt să ajungem? cât de realist este scopul? ce resurse avem pentru a reuși?
Când ne lovim de realitate, ne lovim de o mare confuzie care duce la multe greșeli – grabă, prea multă presiune sau muncă în gol, vinovăție, amânare, haos, epuizare, disperare.
Cum îți păstrezi motivația?
Te invit să faci un exercițiu. Gândește-te la diverse decizii luate în viață, de exemplu în privința relațiilor. Ce-ai visat când tu la început și ce a ieșit în relația cu X?
Dacă suntem sincere, era multă lipsă de claritate acolo. O bună parte din probleme ieșea la iveală rapid reflectai mai atent sau dacă discutai cu un specialist .
Și-n carieră e la fel.
Când nu este clar, motivația scade sau dispare.
Când nu ai încredere în tine de la bun început, motivația scade și mai mult.
E greu și pentru cineva care a pornit la drum bine echipat cu claritate, încredere și curaj, darămite pentru cine nu a făcut asta.
Așteptările nerealiste sunt parte a problemei
Nu ești leneșă sau indisciplinată, dar viața de zi cu zi în tranzițiile de carieră este …o provocare mare și….dezordonată.
Este un amestec de
pași făcuți conform planului,
amânări,
greșeli,
oboseală,
probleme personale.
Unde ai de lucrat?
Impresia (sau nevoia) ca totul să curgă lin este nerealistă.
Impresia (sau nevoia) să vezi zilnic progresul este nerealistă. Uneori progresul este că n-ai renunțat. De fapt, în 70% din timp.
Impresia (sau nevoia) că trebuie să-ți fie perfect clari următorii pași este nerealistă.
Impresia (sau credința) că motivația trebuie să fie mereu la cote maxime este nerealistă.
Impresia (sau credința) că dacă ajustezi planurile făcute inițial înseamnă că ai eșuat, e nerealistă.
Si tot așa.
Nu are sens să te aștepți că vei (re)acționa impecabil, ca un robot.
A fi consecventă nu înseamnă a face totul perfect. A fi consecventă nu înseamnă a controla procesul 100%.
A fi consecventă înseamnă a rămâne mereu atentă la cine ești, ce vrei și unde te duci. Se hrănește cu claritate și realism . Motivația și disciplina apar apoi ca prin magie.
