Consumator sau… Arhitect de Fericire?

De curând, am primit un mic dar și, odată cu el, o… poveste al cărei sens nou vi-l dau și vouă în timp ce mi se strecoară pe sub pielea conștiinței.

Am primit floarea de acolo, de pe pervazul ferestrei. Mă face să zâmbesc mereu când o privesc. Au trecut luni, marți, miercuri și de aici de unde lucrăm se vedea tot mai înfloritoare. Pesemne că se bucura și ea de relația noastră. Numai că, la un moment, apropiindu-mă de geam, unde se desfăta ea la lumină, am văzut-o de-aproape. Să îmi pice fața și alta nu. Era fără putere. Am pus-o direct sub jetul de apă rece și am făcut o urgență din a o revigora. În timp ce o rugam să mă ierte, mă întrebam cum de n-am observat că a ajuns așa. În fine, acum e bine. Are boboci noi, semn că am pus-o pe picioare. Era să-mi scape viața dragii de ea printre degete, doar pentru că de acolo de unde mă uitam prin ochelarii pentru vederea la aproape părea că o duce foarte bine. A fost suficientă o apropiere pe bune, cu aceiași ochelari, ca să înțeleg că îi evaluam starea de bine prin lentilele greșite.

Dar dacă floarea de pe pervaz nu e doar o floare? Dacă floarea este un simbol pentru fericire? Cum putem să ne uităm la fericire, cu lentilele potrivite și să o aducem aproape ca să ne creăm și să ne reconfigurăm ca oameni care simt, trăiesc și dau mai departe fericire? Ce facem diferit când descoperim că fericirea „s-a ofilit” sub nasul nostru? Cum devenim arhitecți de fericire?

Sub influența acestei povești, am așezat în concret intenția de a construi o hartă a fericirii, care să îi susțină pe cei care vor și pot să navigheze în drumul spre fericire. Am ales două trasee cu grade de dificultate diferite: casa fericirii care răspunde la întrebarea: „Bine, bine, dar cum arată fericirea asta?” și semințele fericirii care răspunde la întrebarea: „Ok, păi și acum că știu toate astea, ce am de făcut ca să mențin vie casa fericirii?”

Citește continuarea articolului în ediția dublă decembrie 2021 – ianuarie 2022 a revistei Psychologies.