Cum evitam dependenta de… munca

Cerintele venite de la clienti erau foarte mari, la fel si nu­marul lor. Presiunile celor de sus ca noi sa vindem cat mai multe produse bancare in cat mai putin timp, la fel… Asa ca, desi, de exemplu, aveam cu totii, prin contract (si prin legile firii!), dreptul la o pauza de masa de o ora pe zi, s-a intamplat adesea sa ajung acasa seara fara sa fi apucat sa ma ridic de la birou. Eram infometata, obosita, stresata… Pe de o parte, aveam mereu sentimentul ca nu lucrez suficient de mult, pe de alta, senzatia ca ma neglijez tot mai mult pe mine insami, chiar si in cele mai elementare privinte“.

Dar de ce se intampla astfel? Pe langa motivele complexe, de ordin economic, care determina cres­terea presiunii fata de angajati, se poate pune si problema unei schimbari de mentalitate daunatoare. Alexandra D., 29 de ani, a fost profesoara timp de patru ani. Azi, isi amin­teste reactia prieteni­lor ei fata de meseria pe care o facea cu reala satisfactie: „Aveam impresia ca marea majoritate a persoanelor de varsta mea cu care discutam despre serviciu se afla intr-o permanenta contradictie.

Desi cei mai multi considerau slujba o corvoada, din cauza orelor pes­te program, a stresului si a rutinei, a­ces­te lucruri pareau totodata sa dea valoare efortului lor zilnic, crescandu-le stima de sine. Nu de putine ori, munca mea a fost privita cu nein­cre­de­re sau lipsa de respect, spunandu-mi-se ca este normal ca profesorii sa aiba salarii mici. Nu-i asa, ce slujba serioasa o fi aia care nu presupune sa pleci de la birou noaptea, care iti aduce satisfactii si iti da putinta de a mai avea timp pentru tine si copii?! Aceste reactii m-au facut sa ma gandesc ca mentalitatea zilelor noastre privind munca este tare gre­si­ta. Ni se pare firesc sa ne chinuim, victi­mizandu-ne! Ne da senzatia valorii proprii daca picam pe baricade, nu-i asa?“.

Sa pleci sau sa nu pleci?

Madalina Ilies, specialist in resurse umane, spune ca atitudinea pasiva nu este buna: „Exista situatii in care angajatul incearca sa nege sau sa isi ascunda neplacerile cauzate de munca, dar in timp, aceste lucruri, daca raman fara rezolvare reala, se acutizeaza. Consecin­tele pe termen lung: sca­derea pro­ducti­vi­ta­tii si eficientei muncii, implicit, cres­te­rea frustrarilor, apoi insatisfactie chi­­nuitoare, conflicte la job sau in viata privata, depresie. Nemul­tumirile le­ga­te de munca isi pot gasi rezolvarea doar prin noi insine.

O analiza sincera si cat mai obiectiva a ceea ce ne ne­mul­tu­meste ne va condu­ce catre solutie: nu suntem mul­tumiti de salariu, trebuie sa analizam concret sarcinile pe care le indeplinim, nivelul de responsabilitate, nivelul in ierarhia companiei, politica firmei privind sala­ri­za­rea an­­gajatilor. In functie de ras­­punsurile la aceste intrebari, putem dis­cuta apoi cu seful, incercand sa aflam care sunt criteriile care stau la baza politicii de sa­la­rizare a companiei. Desi este un su­bi­ect foarte delicat, mai ales in timpurile de azi, o discutie cat mai sincera prin care sa ne clarificam pozitia pe care o avem, sa aflam care sunt oportunitatile in cadrul companiei este utila.“

O intrebare cruciala

Diana Catana, trainer in cadrul Institutului Roman de Training si coordonator al www.formare.info:

„Un trainer celebru, pe nume Andy Szekely, a intrebat la un seminar despre misiunea personala: «Ce-ti place sa faci atat de mult incat ai plati pentru asta?». Daca raspunsul este fara ezitare «ceea ce fac acum», atunci, probabil ca celelalte motive de stres de la munca se pot rezolva. Daca, insa, nu esti unde ti-ai dori sa fii, nu faci ce ti-ai dori sa faci, toate pansamentele, toate incercarile de a rezolva stresul sunt in zadar – ele nu vor rezolva cauza. Daca este vorba de bani sau de oameni, poti incerca sa negociezi o marire de salariu sau sa te muti intr-o alta echipa. Dar daca este vorba de munca in sine, intreaba-te daca faci ceea ce iti doresti cu adevarat. Daca raspunsul este negativ, gaseste locul care ti se potriveste, care te implineste. Pentru ca, daca iti iubesti munca, poate vei simti ca te confrunti, din cand in cand, cu provocari, dar nu vei mai simti stresul.“

Intrebarile bune pentru raspunsuri… adaptative

Daca nu putem intoarce spatele unui loc de munca dezagreabil, cel mai nimerit este sa ne restructuram la nivel interior. Cateva din sugestiile psihologului Madalina Ilies ne pot fi de folos: „Iata cateva intrebari care ne pot ajuta cu privire la atitudinea noastra fata de activitatea pe care o desfasuram si fata de munca:
–  Ce anume ma motiveaza in ceea ce fac?
–  Cum imi pot folosi la maximum resursele?
–  Ce anume imi place/ displace in munca mea?
–  Cum pot folosi perioadele lejere din activitatea mea?
–  Ce as putea face pentru a-mi imbunatati relatiile cu colegii/ cu superiorul?
–  Exista vreun mod in care mi-as putea organiza mai bine activitatea, asa incat sa nu mai stau peste program?

Pentru a ramane activ:

–  Citesc materiale despre domeniul de activitate.
–  Caut informatii despre aspecte ale profesiei, care imi pot fi de folos in viitor.
–  Discut cu managerul meu, solicit noi responsabi­litati/ proiecte/ sarcini.
–  Gandesc in perspectiva – care va fi activitatea peste 4-6 luni si cum imi pot pregati unele materiale.
–  Analizez obiectivele mele si lucrez in avans.
–  Analizez activitatea de pana acum si incerc sa i­den­tific eventuale aspecte care pot fi „imbunatatite”.
–  Acord timp pentru organizare, planuri, strategii.

Atitudinea pe care o avem in fata problemelor cu care ne confruntam depinde doar de noi. In loc sa ne plangem, sa devenim agresivi sau depresivi, putem actiona astfel incat sa gasim solutii, sa schimbam ceva in comportamentul si in viata noastra” spune Madalina Ilies.

Editare de Irina Gabriela Buda
Foto: Guliver/Getty Images