Cum începi o schimbare de carieră? Adevărul dureros
Întrebarea este o capcană pentru mulți, din foarte multe motive. În realitate, cine o adresează, fie altcuiva, fie sieși, vrea să știe cum să termine cu succes o schimbare de carieră.
Dacă este să fim complet sinceri, caută ”garanțiile succesului” încă de la început și ar face orice pentru un set de pași clari către succes.
Ei bine, există câteva secrete ale succesului, dar – pentru ca să fie totul clar, frumos și simplu – e nevoie de multă muncă înainte – pentru a ne cunoaște pe noi înșine.
Înainte de toate, o mică clarificare:
Un leneș nu se bagă în schimbări de carieră, un prost îngâmfat o face fără dubii
Problema e alta și apare la oamenii onești, care au expertiză, dar nu au claritate, curaj, încredere în ei. Despre cine sunt, ce vor, ce pot. Nu se cunosc pe ei, dar nu știu cât de important e pasul acesta.
Majoritatea ocolesc acest pas pentru că pare greu, nu au timp de chestii din astea, etc. sau îl bifează superficial, concentrați pe ”ce e de făcut și obținut” înainte de ”a fi”. Sau renunță din start la schimbare, de frică.
Cheia trecerii cu bine prin orice schimbare e motivația
Nu e o banalitate.
Oamenii care chiar trec prin astfel de schimbări și cărora le este adesea greu să meargă mai departe înțeleg perfect – retrospectiv – că nu aveau idee cine sunt, ce pot (puncte slabe, puncte forte) când au început. Ehe…dacă ce părea clar era chiar așa de clar…unde erau acum…
Ei știu cât de important e să te poți întoarce la motivația adevărată, nu cea de ochii lumii sau născută din frustrări de moment, ca să te pui pe picioare când e greu.
De exemplu, când vezi că mai ai de așteptat 2 ani pentru a face un pas mare, când înțelegi câte puncte slabe mai ai de lucrat ca să reușești.
Sau când te uiți la alții și doare ca naiba, căci pare că totul e simplu pentru ei și tu ești ultimul idiot.
Pentru a avea claritate și curaj singurul drum e auto-cunoașterea
(Mai ales) dacă este alegerea ta să faci o schimbare. Căci te vei uita în oglindă câțiva ani poate, până reușești cu adevărat și nu o să fie ușor.
(Dar chiar și) dacă e o schimbare care ți-a fost impusă de viață – ai pierdut un job, locul de muncă actual a devenit un iad, te muți în altă localitate, etc.
Să zicem că vrei să schimbi jobul pentru că vrei să câștigi mai bine. Un motiv des întâlnit.
- Ok, ce ești dispus să faci pentru asta?
- Să înveți ceva nou, să muncești mai mult, să te promovezi mai mult la birou?
- Ok, de ce nu ai făcut-o până acum?
- Ți-ai învățat toate lecțiile și știi undei ai greșit, de ce nu ai veniturile pe care le meriți și ce e de făcut ca să le obții?
- Cât de ușor îți este să le pui în practică?
- Ai ce-ți trebuie cu adevărat?
- Ești dispus să te schimbi – dacă e nevoie – ca să le pui în practică?
- (Sau totul e cumva ”doar” vina angajatorului hapsân și n-are nicio legătură cu tine?)
Adresează-ți din nou întrebarea inițială și vezi cum se simt răspunsurile:
cât de motivat ești să te întorci în școală/ muncești mai mult, te promovezi mai mult
versus
cât de motivat ești să câștigi mai mult?
Unde e durerea reală – unde ai nevoie de motivație reală ca să reușești?
Câștigul e un efect (plăcut). Motivația e adevăratul combustibil ca să ”pui osul la treabă” acolo unde e cu adevărat nevoie de o schimbare, adică în tine.
Oricum, toate aceste întrebări abia ”zgârie suprafața”. Dincolo de întrebarea clasică: cât de sigur e că banii sunt motivația adevărată pentru tine? Și se deschide altă rețea de autostrăzi cu întrebări și răspunsuri.
Ca să poți da răspunsuri cu adevărat oneste și realiste – față de modul tău de a fi și față de capacitatea ta de face efectiv pași înainte – trebuie să te cunoști foarte bine.
Altfel, suferi enorm pe parcurs, renunți, eșuezi o bună bucată de drum sau total.
Unde nu e cazul să te uiți obsesiv înainte o schimbare?
Nu la anduranța, munca grea sau reziliența – care sperie în general oamenii confruntați cu o schimbare. Ele nu decisive; sunt doar niște instrumente foarte utile în proces.
Nu la excelența profesională sau valoarea ta de piață – care îi blochează pe cei cu o stimă de sine scăzută. Nu ele sunt secretul succesului. Poți fi un geniu, dacă nu ai curaj să ieși în față cât de cât și nu știi să te promovezi cât de cât, tot degeaba.
În concluzie, există strategii, există pași utili de luat în seamă pentru a ”nu reinventa apa caldă”, dar au valoare doar pentru cine a trecut prin munca de mai sus și are claritate, curaj, încredere în sine – suficiente ca să facă pasul dorit.
Nu toți vrem să luăm premiul Nobel sau să conducem afaceri de miliarde de dolari. E ok. Dar pentru ce ne dorim- bine definit înainte, trebuie să fim echipați. Doar așa o sa fie ok.
