Dacă erai la birou, asta făceai?
Toată lumea a aflat zilele astea, pe propria piele sau pe a apropiaților, cum este să lucrezi de acasă.
Ești cu laptopul în brațe, în pijama – ce sens are să te îmbraci? -, o glumă genial apărută în social media te aruncă în următoarele, ești prins și în fluxul de știri (câți noi infectați sunt? când mama naibii o să apară odată vaccinul?), te fură reclama la un serial tare, și apoi tot serialul. Nu îți convine când șeful te sună sau îți programează o întâlnire online one-to-one, dar te consolezi că, măcar în felul ăsta, interacționezi cu cineva. Poate ți-a pierit cheful de muncă și lenevești, poate că, dimpotrivă, lucrezi prea mult.
Asta este exact ce nu ar trebui să se întâmple. Work-from-home înseamnă 8 ore pe zi, în care faci de acasă exact ceea ce ai fi făcut dacă ai fi fost la birou.
Te duceai la birou în pijama? Nope. Așadar, îmbracă-te.
Stăteai la birou întins într-un pat? Nope, așează-te la o masă liberă din casă.
Ardeai timpul pe Netflix când ajungeai la job? Hmmm.
Întrebarea ajutătoare în autodisciplina lucrului de acasă este: “dacă erai la birou, asta făceai?”
Când ești acasa nu-i ușor să îți delimitezi spațiile și timpii de lucru. Uneori trebuie să negociezi granițele cu copilul sau cu partenerul/ partenera. Alteori, trebuie să tragi de tine.
Ca profesionist in Resurse Umane, mă interesează cum se simt oamenii și cât de eficienți sunt. Acum nu e momentul să pun accent pe productivitate, pentru ca e dificil să te menții concentrat când copiii îți cer să te joci cu ei in sufragerie. Imi dau insa seama că felul în care te raportezi la muncă în general (in orice alte situatii) ramane motorul principal, tine de scara valorilor tale.
citește continuarea în ediția specială Psychologies: Împreună
Un articol de Ioana Toma
