Downshifting, un trend impotriva trendurilor

Stabilirea si restabilirea prioritatilor

Din cand in cand, este bine sa ne acordam o perioada in care sa ne gandim la lucrurile cu adevarat importante pentru noi.

Se poate, la un moment dat, sa ne fi urmat un set de prioritati si chiar sa ne atingem din scopurile propuse, dar, in timp, acestea nu raman inerte, fixate in acelasi stadiu. Iar daca le ignoram, ajungem frustrati,
dand vina pe orice, mai putin pe desconsiderarea propriilor noastre nevoi.

Uneori, anumite lucruri pe care ni le doream in anii anteriori, avandu-le acum, realizam ca nu mai inseamna mare lucru pentru noi.

Fie au aparut prea tarziu si cu prea mult efort, fie pur si simplu am evoluat, avem alte cerinte. Cumva insa, in pragul carierei ne impotmolim cu totii.

Cine nu a primit sau trimis mail-uri in care suntem indemnati sa apreciem lucrurile care conteaza cu adevarat?

Mail-uri in care ni se spune ca avem o singura viata, ca goana dupa bunuri materiale ne priveaza de timp petrecut in aer liber sau alaturi de cei dragi, ca lucrurile care conteaza mai mult sunt cele carora nu le acordam prea mult timp in prezent.

Parca ne ating, parca intelegem, parca am fi de acord si parca… lucrurile acelea sunt destul de indepartate, iar noi nu ne putem dedica lor din foarte multe motive.

Intr-o discutie cu un prieten, nu demult, mi-a spus asa: „Stii ce, eu nu vreau o cariera. Sincer, daca as putea, nu as mai merge niciodata la serviciu. Nu inseamna ca nu vreau sa mai fac nimic… As vrea sa fac ceva folositor, dar nu intre 9.00 si 17.00, cu ore si peste program.”

Este vorba despre Andrei, care este jurist si care, la doi ani dupa aceasta discutie, s-a dus sa lucreze in Antalya, receptioner la un hotel de patru stele. Nu are un job pe masura pregatirii si nici un salariu fantastic, dar este mult mai fericit.

Ce isi doresc cei care iau asemenea decizii? Vor tocmai sa isi exercite liberul arbitru, vor sa dea curs acelor reverii pe care, de regula, le alungam din minte si sa simta ca traiesc.

Nu sunt bogati, cu siguranta. Au renuntat la masina de lux si rezevarea la un restaurant de cinci stele, dar nu au renuntat la ei insisi.

Sunt cei care au curajul de a o lua de la capat, de a recunoaste ca plasma din sufragerie nu ii face mai fericiti si care au decis sa isi asculte si exploreze propriile dorinte.

Inseamna curaj, unii o numesc nebunie, inseamna risc si inseamna multa incredere in fortele proprii. Inseamna sa renunti la straturile de poleiala cu care esti tentat sa te acoperi si sa recunosti ca uneori libertatea este mai valoroasa decat un salariu mare.

Si atunci, oare, in denumirea data acestui curent, isi are chiar atat de bine locul termenul down?

In acest sens, va recomand celor care doriti sa aflati mai multe despre astfel de oameni, sa cautati pe internet curentul downshifting si sa le accesati blogurile pe care isi expun povestea.

Sunt oameni frumosi, curajosi, care si-au acceptat greutatile intampinate in urma unor asemenea decizii si care nu au renuntat.

De Iulia Barca